Deja vu politic....

          Nebunie mare la vot, 9 milioane de oameni si-au exercitat acest drept democratic, rezultatul, unul previzibil: Mircea Geoana si Traian Basescu in turul 2. Iarasi avem de ales intre doua rele, intrebarea care se pune fiind evidenta, si vesnica, in peisajul politic romanesc: care rau e mai mic? Un potential tiran, presedinte-jucator, atent cu apropiatii, pe care ii trimite ba in Parlamentul European, ba le ofera afaceri banoase, sau un potential presedinte-marioneta, atent cu sotia sa, care spala bani prin intermediul unei fundatii, si degraba primitor de bani de la diverse banci, unde lucreaza rude de-ale sale. Ambii inconjurati de oameni cu valori morale cel putin dubioase.
        Cam asta avem de ales...Care e raul mai mic? Votam schimbarea! Fie, dar sa se schimbe ceva...Pastram puterea? Sigur, stabilitatea e buna, dar nu cand aceasta stabilitate este una a anormalitatii politice. Asadar, ce facem? Votam, ce sa facem, si ne plangem, ca deobicei, ca nu am votat bine si incercam sa ne indreptam raul peste inca 5 ani...Istoria se repeta, prea des, in Romania...Asta pentru ca nu avem solutii viabile, si nici tineri, curati din punct de vedere moral si intelectual, care sa faca politica pentru poporul cel mare, nu pentru populatiunea de langa ei...Am inteles ca PSD+PNL+UDMR=LOVE....deci un nou guvern, cu Johannis in frunte..De ce nu, atractia psd-pnl-ista era de asteptat, o noua guvernarea, intr-o noua formula, nu are cu ce sa strice...Oare? Intrebari, intrebari, intrebari...Cu cine votati?

Bucuresti = Dogville?!

        Bucuresti, capitala europeana, 2 milioane de locuitori, cam tot atatea masini, si cu o populatie de caini mai mare decat cea a unui oras important al Romaniei, Bacau, de pilda...Cam asa suna prezentarea pe scurt a capitalei Romaniei...Nimic anormal..Oare?! Nimic anormal pentru cei care s-au obisnuit cu anormalul, pentru cei care se complac in mizeria de zi cu zi...Trecand peste faptul ca Bucurestiul este un oras eminamente murdar, prost iluminat, cu prea putine spatii verzi si supraaglomerat de masini, vreau sa atrag atentia asupra unei alte situatii anormale: Bucurestiul e populat de haite intregi de caini vagabonzi!
       Sigur, problema e veche si nerezolvata, si din pacate, nerezolvabila pe viitor, daca oamenii nu isi vor schimba repede ATITUDINEA. Bucurestenii s-au legat cu lanturi de Brigitte Bardot si au facut front comun, cerand ca patrupedele fara adapost sa nu fie eutanasiate de administratia Basescu. Laudabil, am zice, eutanasierea e cruda, inumana si nu reprezinta solutia cea mai buna la aceasta problema. Dar de atunci, numarul cainilor s-a tot marit, haitele au devenit din ce in ce mai periculoase, strainii aflati in vizita s-au oripilat, romanii....S-AU OBISNUIT. Ca doar, de, cainii sunt cei mai buni prieteni ai omului, si nu e rau sa ai cate unul-doi-zece specimene prin curtea....intreprinderii sau pe toate bulevardele importante ale orasului lui Bucur. Intamplator, mi-a fost dat sa vad un orasel mic din Belgia, unde nu exista picior de patruped fara stapan. Sigur, veti spune, da, intr-un orasel mic se poate..dar intr-o ditamai capitala europeana, nu, ca sunt atatea probleme, si adminstratia e prea ocupata cu altele ca sa faca ceva in acest sens...Dar nu!....somnul ratiunii naste monstrii!..Indiferenta fata de acest aspect sumbru al vietii in Capitala duce la inmultirea haitelor de caini, a atacurilor asupra oamenilor, pe strazile evident intunecate ale Bucurestiului sau de ce nu, chiar ziua in amiaza mare...Si nimeni nu isi asuma responsabilitatea pentru ei...Ba chiar, exista fundatii care cer ca oamenii sa nu fie indiferenti, ci SA HRANEASCA aceste animale, care NU AU CE CAUTA PE STRAZI! De-a dreptul INCREDIBIL!
       Ce-i de facut? In primul rand, o campanie de numarare si castrare a acestor specimene periculoase ( nu am nimic cu cainii, dar trebuie sa intelegeti ca locul lor nu e pe strada, nici macar intr-un sat, daramite intr-o capitala...europeana!), construirea unui adapost in afara Bucurestiului, si amenzi drastice pentru proprietarii de caini care isi abandoneaza "odraslele". Toate aceste costa bani si timp, dar o investitie in NORMALITATE e oricand un lucru bun pentru viitor. Azi cainii, maine spatiile verzi, si copii strazii, ordinea nu conteaza...Suna a campanie pentru primarie...Nu e! E doar un semnal de alarma, o rugaminte pentru NORMALITATE, pentru o schimbare in bine a ATITUDINII bucurestenilor in special, si a romanilor, in general!
                          

Du-te in Paname!

 Dragii mei prieteni si / sau cititori,

     Iertati-mi absenta indelungata de pe acest blog de prieteni / prietenos (stiti poezia cu "bravul om prietenos (!)" a actualului sef al statului, nu?), dar promit ca voi scrie mai mult si, poate, mai bine, de acum incolo..Mai ales ca m-am imbogatit....intelectual si sufleteste, dupa ultima excursie (concediu, de fapt) afara! Unde exact? In Belgia, si mai ales Franta, in Kortrijk si Paname....Paname, ce o fi si aia, ca nu e pe harta?!...Ba da, si inca cum, daca e nici mai mult, nici mai putin, decat capitala Frantei, Parisul, al carui nume in argoul frantuzesc este Paname...Am trait 4 zile fantastice la Paris, alaturi de iubita mea, draga de ea, pe care nu o mai vazusem, de un car de...luni, care au trecut, insa, ca niste ani....cei indragostiti cunosc sentimentul....Si asta fara prea multi bani, ca doar nu suntem 2 oameni bogati financiar...ci prin intermediul dragului sistem Couchsurfing, gazda noastra fiind un prieten african (devenit francez cu acte in regula intre timp) ,Yacouba, cel care vizitase Romania, si care, mi-a devenit, repede, ca mai toti couchsurferii, un bun prieten...
     Parisul e un oras romantic, dar destul de scump, cosmopolit, cu bunele si relele ce decurg din acest cosmopolitism, si....mare:))), vazut mai ales de un om care l-a strabatut, pe jos, de mana cu iubita sa, de-alungul si de-a latul....de la Sacre Coeur la Turnul Eiffel, de la Notre Dame la Muzeul Luvru...ziua, si noaptea...O chestie buna, daca aveti pana in 25 de ani, intrarea la orice muzeu din Paris e....gratuita!!! Sa vezi Luvru, cu multe lucruri importante pentru un student la istorie, dar si pentru un iubitor de arta in general, pe gratis, e ceva...Sa vezi dragul muzeu D'Orsay cu picturile si sculpturile celebre pe care le adaposteste, tot gratis, iarasi e ceva....Domul invalizilor, Panteonul....sa fi atat de aproape de mormintele lui Napoleon, Voltaire, Rousseau, e ceva impresionant.
     Sa simti Parisul, cu mersul sau romantic si colorat, sa vezi Cartierul Latin, si sa lesini incercand sa ajungi abia la nivelul 1 al Turnului Eiffel, e iarasi...ceva...IMPRESIONANT...si care TE IMBOGATESTE spiritual mai mult decat orice experienta citita....cu atat mai mult daca te afli alaturi de persoana pe care o iubesti, si despre care iti dai seama ca mereu e plina de surprize placute ...e ceva ce recomand tuturor! Asa ca, de poti, du-te in PANAME!

Cursuri online II

Vin in completarea listei de cursuri online propuse de Alexandra, si va propun sa aruncati o privire pe Academic Earth. Lista de subiecte acopera o gama extrem de larga, de la sistemul digestiv la studiul cafenelelor in context cultural (hai, stiu ca va place asta! :) ). Eu tocmai ascult o serie de prelegeri despre Dante, sustinuta de prof. Giuseppe Mazzotta la Yale. (o lista completa a cursurilor online de la Yale gasiti aici). 

Sfatul meu este, totusi, sa nu incepeti sa va uitati daca mai aveti treburi de facut. E greu sa le opresti, odata ce le-ai prins gustul. 

Gata, scurt si la obiect.  

Conferinţele Institutului de Istorie a Religiilor

Institutul de Istorie a Religiilor al Academiei Române, în colaborare cu Muzeul Ţăranului Român, are plăcerea să vă invite joi, 12 noiembrie, orele 18:00, la Clubul Ţăranului, la conferinţa Unde? În ventriculul stâng. Cunoaşterea cardiacă în istoria religiilor, susţinută de E. Ciurtin.

„În ventriculul stâng” a fost răspunsul misterios şi concret – în religiile Indiei şi Greciei, multe secole înainte de apariţia creştinismului – la întrebarea unde anume e localizat sufletul. Cu mult înainte ca sediul inteligenţei şi emotivităţii să fie definit cerebral, înainte ca inima să devină simplă pompă macră, cunoaşterea a fost arondată cardiac. Sediile psihofiziologice ale cunoaşterii şi migraţia lor, de la viscere la encefal, constituie una dintre problemele majore ale articulării universurilor religioase arhaice, cu consecinţe ramificate în întreaga istorie religioasă a Europei şi Asiei, dintre care câteva vor face obiectul conferinţei, în principal în religia greacă, în creştinismul patristic, în hinduism şi în buddhism, reamintind contribuţiile fundamentale oferite inclusiv de savanţi de origine română (Mircea Eliade, Arion Roşu) şi dezbaterile curente la nivel local şi internaţional, în care rigoarea, îndrăzneala şi bunătatea – toate, la origine, cardiace – rămân valori cardinale.
Istoric al religiilor şi indianist, E. Ciurtin este secretarul Consiliului ştiinţific al Institutului de Istorie a Religiilor, editor al Archaeus. Studies in the History of Religions (din 1997) şi Studia Asiatica. International Journal for Asian Studies (din 2000), şi „Publications Officer” al European Association for the Study of Religions.

Inaugurate de Andrei Pleşu, următoarele conferinţe lunare ale Institutului vor fi susţinute de Bogdan Tătaru-Cazaban, Andrei Oişteanu, Mirel Bănică şi Mihaela Timuş, precum şi de invitaţi ai Institutului, din ţară şi din străinătate.

Mai multe detalii pe siteul MTR.

Moartea lui Danton

  Festivalul National de Teatru s-a incheiat astazi. Maratonul spectacolelor a inclus o multime de piese jucate cu casa inchisa. Dintre acestea am apucat sa ajung la Moartea lui Danton, in regia lui Mihai Maniutiu, jucata de actorii Tatrului Maghiar de Stat Cluj-Napoca, la Teatrul Odeon.
  Nici nu stiu cu ce sa incep. Viziunea regizorala? Jocul actorilor? Originalitatea piesei in sine? Piesa lui Georg Büchner este prima scrisa de autorul care avea sa moara la doar 24 de ani. Analizand dintr-un unghi original evenimentele Revolutiei Franceze, piesa are in centru fricile individului, accentuad conflictul interior al personajelor. Aceasta perspectiva poate avea doua taisuri, in cazul in care jocul actorilor nu se ridica la nivelul trairilor interioare ale personajelor. Dar nu a fost cazul. Desi jucata in maghiara, piesa a reusit sa transmita emotie, actorii reusind sa interactioneze la nivel non-verbal cu publicul. Distributia a fost de exceptie, actori tineri sau consacrati, castigatori sau nominalizati la premiile UNITER. De remarcat jocul Imolei Kézdi (Julie) si cel al lui Ernő Galló (Saint-Just). Inca o dovada ca actorii tineri nu au nevoie de telenovele sau show-uri de televiziune obscure pentru a se simti impliniti si pentru a castiga admiratia iubitorilor de teatru si film.
   In cele din urma, piesa Moartea lui Danton merita vazuta, chiar daca asta ar insemna un drum pana la Cluj, pentru ca se pare ca Teatrul Maghiar de Stat are ce sa ofere oricarui pasionat de teatru.
  
  http://www.huntheater.ro

Fashion Police...la metrou

Fetelor, fetelor, si baieti simandicosi...Lume, lume, sunteti tare in urma cu moda! Nu posedati cel mai nou accesoriu (accesorize, accesorize!) al planetei..mastile anti-gripale! Din ce in ce mai multa lume poarta astfel de masti, ce ne egalizeaza trasaturile si ne face mai misteriosi:))....Dar ce ma mira este faptul ca nu au aparut (inca) mastile personalizate...Pe cand mastile incrustate cu Swarowski, mastile Dolce&Gabana, Emporio Armani, sau de ce nu, marca Bote? Domana Levintza, pe cand o rochie care sa mearga cu masca, domnule Albu, pe cand niste pantofi anti-gripali? Nu mai eu sunt vizionar? Abia astept discutiile de genul: Draga, ai vazut ce masca are Xilescu, cu diamante naturale...cand se termina gripa am sa pun mana pe el, ca acum nu se poate, ca orice contact inseamna moarte (una la milioane de locuitori ai planetei, mai putin decat mor oameni omorati de hipopotami, de pilda, sau mai ales, de foame, dar ce boala o mai fi si aia, daca nu e occidentala, nu e trendy!) sau: In vara asta se poarta mastile argintii, cu inflexiuni vernil.....
       P.S: "Salut" deschiderea unui nou mall in Bucuresti, pe cand unul la Universitate, realizat prin constructia unei cupole de sticla peste universite si spitalul Coltea, sau de ce nu, unul in locul demodatului spital, care a salvat zeci de mii de vieti de bucuresteni in trecut? Am vazut ca in ziua deschiderii deja au avut loc 25 de furturi...Romanul nu se poate dezobisnui sa testeze vigilenta concetatenilor....

Atitudinea, eterna poveste.....

  FOTBALISTII ROMANI NU AU ATITUDINE! Au demonstrat-o, din pacate, DIN NOU, intr-o noua joie (putea fi si marti si miercuri, si sambata, ziua nu conteaza) "neagra" a fotbalului (?-asta nu e fotbal) romanesc. 0-3, 1-3, 1-3, 2-3. De "vina" ca de obicei sunt ghinionul, pe care cu nesimtire il indica majoritatea antrenorilor romani atunci cand iau bataie, arbitrii, straini, si deci, rai, si nu in ultimul rand...BANII, ca ei baga mai multi bani, si ca banii joaca de fapt, nu jucatorii pe teren, ei fug, ei centreaza, ei dau gol, nu pseudo-fotbalistii. Nimeni nu spune, decat cu jumatate de gura, ca de vina sunt ATITUDINEA si PREGATIREA FIZICA. Fotbalistii din Romania NU FUG si NU VOR SA CREASCA IN JOC. Dupa bunul obicei romanesc, din orice domeniu, ei se multumesc cu putin si se complac in mediocritate...Nu fug spre, ci de PERFORMANTA. Vor bani, dar castigati usor, eventual din blaturi. Si totusi, fotbalul ramane sportul rege in Romania...Ne multumim cu un sfert, hai poate o semifinala de cupa europeana...ura, bravo, crestem, dar uitam ca medaliile de aur vin din cu totul alta parte...
 P.S: Cine salveaza handbal club feminin Rapid Bucuresti de la retrogradare? Domnule Zaharia, lucrati bine, dar esuati cu desavarsire in calitatea dumneavoastra de presedinte al CS Rapid...

franturi flamande si amoruri ratate

Ma uit usor ironic la cat de corect este imbracat si la eleganta calculata a miscarilor lui. Tricoul calcat, cu nuante electrice, se potriveste de minune cu blugii Levi's..marimea 34 si fireste tenisii lui All Stars. Parca si parul, desi carliontat, ii sta exact in directia in care vrea el. Un calcul matematic pe care si-l asuma si in viata personala.

Ma amuza teribil discutia noastra despre literatura contemporana si Pop Art. Fireste, si viziunile lui sunt corecte din punct de vedere teoretic. Nu il contrariaza nimic, gandeste in termeni de + si - pana si arta. Intotdeauna mi-am dorit sa cunosc o astfel de persoana. Este tocmai polul opus al personalitatii mele. Eu sunt instabila, spontana, rad mult, uneori vorbesc tare. El este calculat si mereu atent la gesturile lui si la ceea ce spune. Imi place sa cred ca asta se datoreaza educatiei lui flamande.

A crescut in minunata Flandra, unde majoritari sunt "oamenii agenda". Imi spun ca asta e scuza lui. E sec si gol pe dinauntru. Nu pot sa gasesc nimic care sa ma fascineze la el, desigur, in afara de priceperea lui de a se organiza. As putea incerca si eu acest exercitiu si poate nu as mai avea lipite in camera zeci de postere de diferite culori.
El zambeste, vorbeste incet, cu un accent perfect de britanic. Ma priveste fix in ochi, cu un soi de intensitate intriganta( desigur, in procente bine gandite).

Daca ar sti ca eu ma gandesc la EL-ul meu insomniac si ciufulit, care este dezordonat si lunatec, dar care este in stare sa ma intrige si fascineze chiar fara sa vrea...
Se pare ca de data asta nu au iesit lucrurile conform planului. Sigur ii pare rau de orele "pierdute" cu discutia noastra si ca a investit in paharul meu de Leffe.

Herta Muller si comunismul

Ca tot e laureata Nobel pentru literatură, presa mondială caută ineditul din personalitatea Hertei Muller (pe lângă faptul că este nemțoaică de origine română). Se pare că din cauza momentelor dificile prin care a trecut în timpul comunismului, Herta Müller a mărturist că se gândea să se sinucidă, scrie cotidianul spaniol La Tercera. Câştigătoarea premiului Nobel pentru literatură, consideră că dacă şi-ar fi luat viaţa, gestul ei ar fi fost o victorie pentru regimul comunist.

“Dar, de undeva din interior

, sinuciderea îmi era interzisă, pentru că o vedeam ca pe un act de oportunism, care se putea transforma în satisfacţie pentru Securitate”, a afirmat Herta Müller, citată de publicaţia La Tercera. Născută în România în 1953, Herta Müller a emigrat în Germania în 1987.