Deja vu politic....

          Nebunie mare la vot, 9 milioane de oameni si-au exercitat acest drept democratic, rezultatul, unul previzibil: Mircea Geoana si Traian Basescu in turul 2. Iarasi avem de ales intre doua rele, intrebarea care se pune fiind evidenta, si vesnica, in peisajul politic romanesc: care rau e mai mic? Un potential tiran, presedinte-jucator, atent cu apropiatii, pe care ii trimite ba in Parlamentul European, ba le ofera afaceri banoase, sau un potential presedinte-marioneta, atent cu sotia sa, care spala bani prin intermediul unei fundatii, si degraba primitor de bani de la diverse banci, unde lucreaza rude de-ale sale. Ambii inconjurati de oameni cu valori morale cel putin dubioase.
        Cam asta avem de ales...Care e raul mai mic? Votam schimbarea! Fie, dar sa se schimbe ceva...Pastram puterea? Sigur, stabilitatea e buna, dar nu cand aceasta stabilitate este una a anormalitatii politice. Asadar, ce facem? Votam, ce sa facem, si ne plangem, ca deobicei, ca nu am votat bine si incercam sa ne indreptam raul peste inca 5 ani...Istoria se repeta, prea des, in Romania...Asta pentru ca nu avem solutii viabile, si nici tineri, curati din punct de vedere moral si intelectual, care sa faca politica pentru poporul cel mare, nu pentru populatiunea de langa ei...Am inteles ca PSD+PNL+UDMR=LOVE....deci un nou guvern, cu Johannis in frunte..De ce nu, atractia psd-pnl-ista era de asteptat, o noua guvernarea, intr-o noua formula, nu are cu ce sa strice...Oare? Intrebari, intrebari, intrebari...Cu cine votati?

Bucuresti = Dogville?!

        Bucuresti, capitala europeana, 2 milioane de locuitori, cam tot atatea masini, si cu o populatie de caini mai mare decat cea a unui oras important al Romaniei, Bacau, de pilda...Cam asa suna prezentarea pe scurt a capitalei Romaniei...Nimic anormal..Oare?! Nimic anormal pentru cei care s-au obisnuit cu anormalul, pentru cei care se complac in mizeria de zi cu zi...Trecand peste faptul ca Bucurestiul este un oras eminamente murdar, prost iluminat, cu prea putine spatii verzi si supraaglomerat de masini, vreau sa atrag atentia asupra unei alte situatii anormale: Bucurestiul e populat de haite intregi de caini vagabonzi!
       Sigur, problema e veche si nerezolvata, si din pacate, nerezolvabila pe viitor, daca oamenii nu isi vor schimba repede ATITUDINEA. Bucurestenii s-au legat cu lanturi de Brigitte Bardot si au facut front comun, cerand ca patrupedele fara adapost sa nu fie eutanasiate de administratia Basescu. Laudabil, am zice, eutanasierea e cruda, inumana si nu reprezinta solutia cea mai buna la aceasta problema. Dar de atunci, numarul cainilor s-a tot marit, haitele au devenit din ce in ce mai periculoase, strainii aflati in vizita s-au oripilat, romanii....S-AU OBISNUIT. Ca doar, de, cainii sunt cei mai buni prieteni ai omului, si nu e rau sa ai cate unul-doi-zece specimene prin curtea....intreprinderii sau pe toate bulevardele importante ale orasului lui Bucur. Intamplator, mi-a fost dat sa vad un orasel mic din Belgia, unde nu exista picior de patruped fara stapan. Sigur, veti spune, da, intr-un orasel mic se poate..dar intr-o ditamai capitala europeana, nu, ca sunt atatea probleme, si adminstratia e prea ocupata cu altele ca sa faca ceva in acest sens...Dar nu!....somnul ratiunii naste monstrii!..Indiferenta fata de acest aspect sumbru al vietii in Capitala duce la inmultirea haitelor de caini, a atacurilor asupra oamenilor, pe strazile evident intunecate ale Bucurestiului sau de ce nu, chiar ziua in amiaza mare...Si nimeni nu isi asuma responsabilitatea pentru ei...Ba chiar, exista fundatii care cer ca oamenii sa nu fie indiferenti, ci SA HRANEASCA aceste animale, care NU AU CE CAUTA PE STRAZI! De-a dreptul INCREDIBIL!
       Ce-i de facut? In primul rand, o campanie de numarare si castrare a acestor specimene periculoase ( nu am nimic cu cainii, dar trebuie sa intelegeti ca locul lor nu e pe strada, nici macar intr-un sat, daramite intr-o capitala...europeana!), construirea unui adapost in afara Bucurestiului, si amenzi drastice pentru proprietarii de caini care isi abandoneaza "odraslele". Toate aceste costa bani si timp, dar o investitie in NORMALITATE e oricand un lucru bun pentru viitor. Azi cainii, maine spatiile verzi, si copii strazii, ordinea nu conteaza...Suna a campanie pentru primarie...Nu e! E doar un semnal de alarma, o rugaminte pentru NORMALITATE, pentru o schimbare in bine a ATITUDINII bucurestenilor in special, si a romanilor, in general!
                          

Du-te in Paname!

 Dragii mei prieteni si / sau cititori,

     Iertati-mi absenta indelungata de pe acest blog de prieteni / prietenos (stiti poezia cu "bravul om prietenos (!)" a actualului sef al statului, nu?), dar promit ca voi scrie mai mult si, poate, mai bine, de acum incolo..Mai ales ca m-am imbogatit....intelectual si sufleteste, dupa ultima excursie (concediu, de fapt) afara! Unde exact? In Belgia, si mai ales Franta, in Kortrijk si Paname....Paname, ce o fi si aia, ca nu e pe harta?!...Ba da, si inca cum, daca e nici mai mult, nici mai putin, decat capitala Frantei, Parisul, al carui nume in argoul frantuzesc este Paname...Am trait 4 zile fantastice la Paris, alaturi de iubita mea, draga de ea, pe care nu o mai vazusem, de un car de...luni, care au trecut, insa, ca niste ani....cei indragostiti cunosc sentimentul....Si asta fara prea multi bani, ca doar nu suntem 2 oameni bogati financiar...ci prin intermediul dragului sistem Couchsurfing, gazda noastra fiind un prieten african (devenit francez cu acte in regula intre timp) ,Yacouba, cel care vizitase Romania, si care, mi-a devenit, repede, ca mai toti couchsurferii, un bun prieten...
     Parisul e un oras romantic, dar destul de scump, cosmopolit, cu bunele si relele ce decurg din acest cosmopolitism, si....mare:))), vazut mai ales de un om care l-a strabatut, pe jos, de mana cu iubita sa, de-alungul si de-a latul....de la Sacre Coeur la Turnul Eiffel, de la Notre Dame la Muzeul Luvru...ziua, si noaptea...O chestie buna, daca aveti pana in 25 de ani, intrarea la orice muzeu din Paris e....gratuita!!! Sa vezi Luvru, cu multe lucruri importante pentru un student la istorie, dar si pentru un iubitor de arta in general, pe gratis, e ceva...Sa vezi dragul muzeu D'Orsay cu picturile si sculpturile celebre pe care le adaposteste, tot gratis, iarasi e ceva....Domul invalizilor, Panteonul....sa fi atat de aproape de mormintele lui Napoleon, Voltaire, Rousseau, e ceva impresionant.
     Sa simti Parisul, cu mersul sau romantic si colorat, sa vezi Cartierul Latin, si sa lesini incercand sa ajungi abia la nivelul 1 al Turnului Eiffel, e iarasi...ceva...IMPRESIONANT...si care TE IMBOGATESTE spiritual mai mult decat orice experienta citita....cu atat mai mult daca te afli alaturi de persoana pe care o iubesti, si despre care iti dai seama ca mereu e plina de surprize placute ...e ceva ce recomand tuturor! Asa ca, de poti, du-te in PANAME!

Cursuri online II

Vin in completarea listei de cursuri online propuse de Alexandra, si va propun sa aruncati o privire pe Academic Earth. Lista de subiecte acopera o gama extrem de larga, de la sistemul digestiv la studiul cafenelelor in context cultural (hai, stiu ca va place asta! :) ). Eu tocmai ascult o serie de prelegeri despre Dante, sustinuta de prof. Giuseppe Mazzotta la Yale. (o lista completa a cursurilor online de la Yale gasiti aici). 

Sfatul meu este, totusi, sa nu incepeti sa va uitati daca mai aveti treburi de facut. E greu sa le opresti, odata ce le-ai prins gustul. 

Gata, scurt si la obiect.  

Conferinţele Institutului de Istorie a Religiilor

Institutul de Istorie a Religiilor al Academiei Române, în colaborare cu Muzeul Ţăranului Român, are plăcerea să vă invite joi, 12 noiembrie, orele 18:00, la Clubul Ţăranului, la conferinţa Unde? În ventriculul stâng. Cunoaşterea cardiacă în istoria religiilor, susţinută de E. Ciurtin.

„În ventriculul stâng” a fost răspunsul misterios şi concret – în religiile Indiei şi Greciei, multe secole înainte de apariţia creştinismului – la întrebarea unde anume e localizat sufletul. Cu mult înainte ca sediul inteligenţei şi emotivităţii să fie definit cerebral, înainte ca inima să devină simplă pompă macră, cunoaşterea a fost arondată cardiac. Sediile psihofiziologice ale cunoaşterii şi migraţia lor, de la viscere la encefal, constituie una dintre problemele majore ale articulării universurilor religioase arhaice, cu consecinţe ramificate în întreaga istorie religioasă a Europei şi Asiei, dintre care câteva vor face obiectul conferinţei, în principal în religia greacă, în creştinismul patristic, în hinduism şi în buddhism, reamintind contribuţiile fundamentale oferite inclusiv de savanţi de origine română (Mircea Eliade, Arion Roşu) şi dezbaterile curente la nivel local şi internaţional, în care rigoarea, îndrăzneala şi bunătatea – toate, la origine, cardiace – rămân valori cardinale.
Istoric al religiilor şi indianist, E. Ciurtin este secretarul Consiliului ştiinţific al Institutului de Istorie a Religiilor, editor al Archaeus. Studies in the History of Religions (din 1997) şi Studia Asiatica. International Journal for Asian Studies (din 2000), şi „Publications Officer” al European Association for the Study of Religions.

Inaugurate de Andrei Pleşu, următoarele conferinţe lunare ale Institutului vor fi susţinute de Bogdan Tătaru-Cazaban, Andrei Oişteanu, Mirel Bănică şi Mihaela Timuş, precum şi de invitaţi ai Institutului, din ţară şi din străinătate.

Mai multe detalii pe siteul MTR.

Moartea lui Danton

  Festivalul National de Teatru s-a incheiat astazi. Maratonul spectacolelor a inclus o multime de piese jucate cu casa inchisa. Dintre acestea am apucat sa ajung la Moartea lui Danton, in regia lui Mihai Maniutiu, jucata de actorii Tatrului Maghiar de Stat Cluj-Napoca, la Teatrul Odeon.
  Nici nu stiu cu ce sa incep. Viziunea regizorala? Jocul actorilor? Originalitatea piesei in sine? Piesa lui Georg Büchner este prima scrisa de autorul care avea sa moara la doar 24 de ani. Analizand dintr-un unghi original evenimentele Revolutiei Franceze, piesa are in centru fricile individului, accentuad conflictul interior al personajelor. Aceasta perspectiva poate avea doua taisuri, in cazul in care jocul actorilor nu se ridica la nivelul trairilor interioare ale personajelor. Dar nu a fost cazul. Desi jucata in maghiara, piesa a reusit sa transmita emotie, actorii reusind sa interactioneze la nivel non-verbal cu publicul. Distributia a fost de exceptie, actori tineri sau consacrati, castigatori sau nominalizati la premiile UNITER. De remarcat jocul Imolei Kézdi (Julie) si cel al lui Ernő Galló (Saint-Just). Inca o dovada ca actorii tineri nu au nevoie de telenovele sau show-uri de televiziune obscure pentru a se simti impliniti si pentru a castiga admiratia iubitorilor de teatru si film.
   In cele din urma, piesa Moartea lui Danton merita vazuta, chiar daca asta ar insemna un drum pana la Cluj, pentru ca se pare ca Teatrul Maghiar de Stat are ce sa ofere oricarui pasionat de teatru.
  
  http://www.huntheater.ro

Fashion Police...la metrou

Fetelor, fetelor, si baieti simandicosi...Lume, lume, sunteti tare in urma cu moda! Nu posedati cel mai nou accesoriu (accesorize, accesorize!) al planetei..mastile anti-gripale! Din ce in ce mai multa lume poarta astfel de masti, ce ne egalizeaza trasaturile si ne face mai misteriosi:))....Dar ce ma mira este faptul ca nu au aparut (inca) mastile personalizate...Pe cand mastile incrustate cu Swarowski, mastile Dolce&Gabana, Emporio Armani, sau de ce nu, marca Bote? Domana Levintza, pe cand o rochie care sa mearga cu masca, domnule Albu, pe cand niste pantofi anti-gripali? Nu mai eu sunt vizionar? Abia astept discutiile de genul: Draga, ai vazut ce masca are Xilescu, cu diamante naturale...cand se termina gripa am sa pun mana pe el, ca acum nu se poate, ca orice contact inseamna moarte (una la milioane de locuitori ai planetei, mai putin decat mor oameni omorati de hipopotami, de pilda, sau mai ales, de foame, dar ce boala o mai fi si aia, daca nu e occidentala, nu e trendy!) sau: In vara asta se poarta mastile argintii, cu inflexiuni vernil.....
       P.S: "Salut" deschiderea unui nou mall in Bucuresti, pe cand unul la Universitate, realizat prin constructia unei cupole de sticla peste universite si spitalul Coltea, sau de ce nu, unul in locul demodatului spital, care a salvat zeci de mii de vieti de bucuresteni in trecut? Am vazut ca in ziua deschiderii deja au avut loc 25 de furturi...Romanul nu se poate dezobisnui sa testeze vigilenta concetatenilor....

Atitudinea, eterna poveste.....

  FOTBALISTII ROMANI NU AU ATITUDINE! Au demonstrat-o, din pacate, DIN NOU, intr-o noua joie (putea fi si marti si miercuri, si sambata, ziua nu conteaza) "neagra" a fotbalului (?-asta nu e fotbal) romanesc. 0-3, 1-3, 1-3, 2-3. De "vina" ca de obicei sunt ghinionul, pe care cu nesimtire il indica majoritatea antrenorilor romani atunci cand iau bataie, arbitrii, straini, si deci, rai, si nu in ultimul rand...BANII, ca ei baga mai multi bani, si ca banii joaca de fapt, nu jucatorii pe teren, ei fug, ei centreaza, ei dau gol, nu pseudo-fotbalistii. Nimeni nu spune, decat cu jumatate de gura, ca de vina sunt ATITUDINEA si PREGATIREA FIZICA. Fotbalistii din Romania NU FUG si NU VOR SA CREASCA IN JOC. Dupa bunul obicei romanesc, din orice domeniu, ei se multumesc cu putin si se complac in mediocritate...Nu fug spre, ci de PERFORMANTA. Vor bani, dar castigati usor, eventual din blaturi. Si totusi, fotbalul ramane sportul rege in Romania...Ne multumim cu un sfert, hai poate o semifinala de cupa europeana...ura, bravo, crestem, dar uitam ca medaliile de aur vin din cu totul alta parte...
 P.S: Cine salveaza handbal club feminin Rapid Bucuresti de la retrogradare? Domnule Zaharia, lucrati bine, dar esuati cu desavarsire in calitatea dumneavoastra de presedinte al CS Rapid...

franturi flamande si amoruri ratate

Ma uit usor ironic la cat de corect este imbracat si la eleganta calculata a miscarilor lui. Tricoul calcat, cu nuante electrice, se potriveste de minune cu blugii Levi's..marimea 34 si fireste tenisii lui All Stars. Parca si parul, desi carliontat, ii sta exact in directia in care vrea el. Un calcul matematic pe care si-l asuma si in viata personala.

Ma amuza teribil discutia noastra despre literatura contemporana si Pop Art. Fireste, si viziunile lui sunt corecte din punct de vedere teoretic. Nu il contrariaza nimic, gandeste in termeni de + si - pana si arta. Intotdeauna mi-am dorit sa cunosc o astfel de persoana. Este tocmai polul opus al personalitatii mele. Eu sunt instabila, spontana, rad mult, uneori vorbesc tare. El este calculat si mereu atent la gesturile lui si la ceea ce spune. Imi place sa cred ca asta se datoreaza educatiei lui flamande.

A crescut in minunata Flandra, unde majoritari sunt "oamenii agenda". Imi spun ca asta e scuza lui. E sec si gol pe dinauntru. Nu pot sa gasesc nimic care sa ma fascineze la el, desigur, in afara de priceperea lui de a se organiza. As putea incerca si eu acest exercitiu si poate nu as mai avea lipite in camera zeci de postere de diferite culori.
El zambeste, vorbeste incet, cu un accent perfect de britanic. Ma priveste fix in ochi, cu un soi de intensitate intriganta( desigur, in procente bine gandite).

Daca ar sti ca eu ma gandesc la EL-ul meu insomniac si ciufulit, care este dezordonat si lunatec, dar care este in stare sa ma intrige si fascineze chiar fara sa vrea...
Se pare ca de data asta nu au iesit lucrurile conform planului. Sigur ii pare rau de orele "pierdute" cu discutia noastra si ca a investit in paharul meu de Leffe.

Herta Muller si comunismul

Ca tot e laureata Nobel pentru literatură, presa mondială caută ineditul din personalitatea Hertei Muller (pe lângă faptul că este nemțoaică de origine română). Se pare că din cauza momentelor dificile prin care a trecut în timpul comunismului, Herta Müller a mărturist că se gândea să se sinucidă, scrie cotidianul spaniol La Tercera. Câştigătoarea premiului Nobel pentru literatură, consideră că dacă şi-ar fi luat viaţa, gestul ei ar fi fost o victorie pentru regimul comunist.

“Dar, de undeva din interior

, sinuciderea îmi era interzisă, pentru că o vedeam ca pe un act de oportunism, care se putea transforma în satisfacţie pentru Securitate”, a afirmat Herta Müller, citată de publicaţia La Tercera. Născută în România în 1953, Herta Müller a emigrat în Germania în 1987.

Cursuri deschise online

  Un nou trend strabate lumea universitara occidentala, in special pe cea americana. Practica "open courses", sau a cursurilor deschise. Marile universitati ofera resurse online, de la anumite carti si articole, pana la cursuri predate. La categoria aceasta intalnim cursuri in diverse formate ( video, audio, transcripturi ), insotite de assignment-uri, liste bibliografice si diverse tipuri de proiecte. Exista o multime de siteuri care ofera astfel de resure, ce se pot dovedi extrem de utile pentru cei care vor sa invete ceva nou, sa aprofundeze sau sa se informeze pur si simplu despre un hobby. 
   Unul dintre cele mai complete portaluri este cel al Massachusetts Institute of  Technology (ocw.mit.edu), care ofera atat transcripturi, cat si teme, bibliografii si unele trimiteri la pagini web de pe care puteti citi cartile cerute.MIT-ul are si o biblioteca on-line.
    Siteuri care ofera cursuri online:
 http://www.openculture.com/
http://www.ocwconsortium.org
http://www.opencourse.info/


     Enjoy responsibly! ;)

EVRIKA!

         Am gasit...solutia stingerii oricaror dispute intre Parlament si Presedintie! Un Parlament....TRICAMERAL! Nu unicameral, ca ar zice unii ca "noi nu suntem comunisti, suntem tara occidentala, 2 camere sau nimic", nici bicameral, ca se supara El Presidente. Asadar, de ce nu un Parlament...TRICAMERAL...cu 100 de parlamentari de fiecare! Asa reducem numarul de parlamentari (ura, ura, ura!!!) si sporim atentia asupra legilor (ura, ura, ura!!). Prima camera, CEA A EMITATORILOR DE LEGI, a doua, CEA A AJUSTATORILOR DE LEGI, si cea de-a treia, si cea mai importanta, CEA A VOTANTILOR DE LEGI. Unii propun, alti perfectioneaza, si in final, unii voteaza! Ce-ar mai merge Parlamentul nostru asa...Nu-i asa ca deja visati frumos? Si ca totul sa fie perfect, inca doua propuneri: amenda pentru absenti si/sau somnorosi, si bateti tobele....TOTI PARLAMENTARII SA AIBA STUDII SUPERIOARE !
        MA VOTATI?

Manifest impotriva egoismului....

       E cat se poate de clar! Traim intr-o lumea a egoismului si a egocentrismului! De unde vine acest egoism? Ce starneste in oameni aceasta caracteristica? Studiind reflexele acestei lumi mult prea previzibile, nu putem decat sa remarcam, cu tristete, ca principalul "motiv" al egoismului il reprezinta BANII, sau daca vreti, DORINTA DE A AVEA BANI CAT MAI MULTI, si tot ce rezida din asta. Se pare ca posesiunile noastre materiale, in primul rand, ne fac sa ne separam, in diferite caste, si in diferite trepte, fata de "ceilalti", oamenii de "cea mai joasa speta". Ne separam financiar, asta e primul pas, apoi mintea noastra cea prea bolnava spre a fi salvata, ne indeamna sa ne justificam acest gest dureros de stupid de separare, adaugand elemente precum diferenta de culoare a pielii, de religie, de sex, de politica, s.a.m.d. Apare...URA...fata de tot ceea ce nu apartine "castei" noastre, URA pe care cautam mereu sa o justificam, cum putem, si cat ne tine capul. Si cum somnul ratiunii naste monstrii....
    Incercati sa va puneti in pielea celor cu adevarati saraci, care cersesc pentru ca, sincer, nu au ce manca, sau unde sa doarma. Uitati-va in ochii lor si priviti DISPERAREA, UMILINTA, dar si o ultima umbra de SPERANTA. Incercati sa vedeti lumea precum acestia...cu burta goala, cu picioarele goale iarna, cu gandurile negre ce le apasa existenta, cu amintirile unei familii ce a renuntat la ei....Incercati sa vorbiti cu ei, si va vor spune lucruri surprinzatoare...De pilda, nu ca le e foame, sau ca le e frig, dar ca le e dor sa citeasca o carte, le e dor sa se implice si sa ajute...Mi s-a intamplat sa mi se spuna acest lucru din partea unor cersetori..Am fost naiv, pacalit? Poate ca sunt prea impresionabil, prea sensibil, poate ca imi pasa prea mult, dar...DACA...ei spuneau adevarul?! Puteti sa il suportati? Puteti da jos corvoada egoismului? Puteti intinde o mana sa ajutati....sau sunteti prea grabiti? Grabiti spre nu-stiu-unde, spre a face nu-stiu-ce....altceva inafara de a ajuta! Nu militez ca un sectant religios pentru cainta inaintea sfarsitului, nu, eu militez pentru ca BUNATATEA UMANA sa iasa la suprafata, acum, in aceste momente grele pentru toti...Nu uitati, va puteti trezi, ORICAND, in situatia lor....ce alegeti....sa fiti nu fiti egoisti ACUM sau sa indurati egoismul ATUNCI?
    De ce sa nu luam ATITUDINE in fata egoismului si a egocentrismului? LUMEA nu incepe si nu se va sfarsi cu noi...Avem oare, cu ADEVARAT, nevoie de atatea "bunuri materiale"....Uitati-va prin buzunare, prin casa...cate din aceste lucruri va aduce cu ADEVARAT bucurie, implinire, liniste....Putine, acesta este adevaratul raspuns! LUATI ATITUDINE, LUPTATI IMPOTRIVA EGOISMULUI! AJUTATI CAND VI SE CERE AJUTORUL, DAR MAI ALES ATUNCI CAND NU VI SE CERE NIMIC....AJUTATI...GRATIS!!!

Responsabilitatea pierdută

În cursul a o sută de ani, aria de acoperire a știrilor din mass-media s-a extins de la teritoriul unui stat sau al unui grup de state (Europa, să zicem) la întreaga  lume cunoscută de omenire. Astăzi putem să fim solidari cu tibetanii sau cu chinezii, putem să ”vedem” - fragmentat și decontextualizat - problemele din Africa, etc. Puși în fața unor astfel de probleme/dileme, de multe ori putem simți chemarea datoriei. Implicarea emoțională poate deveni atât de mare încât să ne dorim să facem ceva și verbal să ne exprimăm proiectul sau cel puțin adeziunea. În același timp, suntem părtași pe plan local la un refuz al problemelor ”din propria ogradă”: scârba de politică, proliferarea prejudecăților etnice și sociale,  bagatelizarea dialogului public etc. Responsabilitățile trec granițele României prin imigrare, programe de voluntariat. O fi mai nobil acum să militezi împotriva pescuitului excesiv din mările orientale decât să faci pe voluntarul împotriva sărăciei și ignoranței din România? A fi responsabil în interiorul statului al cărui cetățean ești (modelul solidarității naționale) va pierde din importanță în locul unui model de responsabilizare mondială (modelul solidarității umane). Oamenii cu posibilități financiare și charismatici (cum a fost, de exemplu, Michael Jackson) au inițiat programe în virtutea acestei solidarități la scară globală. Totul bine până aici (viitorul Pământului se anunță, pe schema aceasta, unul mai pașnic), dar am impresia că românii au tendința să se repeadă la desert înainte să încerce terciul servit la masa lui de român, că nu mai știu care e ordinea ierarhică a responsabilităților. Și la nivel local văd niște mutații, dar despre ele, altădată.

Ecologiști la drum de seară

     „Niște fiare !... Niște fiare vor !”, îmi zice X. Prin fața casei tocmai a trecut un țigan cu o căruță, în care aduna fiare vechi, ruginite și nefolositoare pentru săteni. Nu înțelesesm ce striga țiganul și X m-a lămurit. În mediul rural un asemenea episod a devenit laitmotiv. Cam în fiecare sfârșit de săptămână există câte un personaj, țigan sau român (de data asta era un țigan) care vine în sat să strângă fiarele vechi. Locuitorii le oferă, iar primitorii le vând la diverse centre de reciclare. Ecologie involuntară aș spune.
     Stau și mă gândesc la faptul că în Occident există mii de firme specializate în colectare și reciclare de toate felurile. La noi, fiarele vechi sau cartonul sunt strânse de nevoiași, de oameni care nu au un alt venit și au găsit o ocupație. Este în același timp un serviciu atât de util încât nu ne dăm seama. O practică atât de umilă ne salvează de derizoriu. Eu i-am numit ECOLOGIȘTII DE OCAZIE, iar mulți prieteni de-ai mei se amuză de această titulatură. Dar până la urmă, asta este. Se reliefează ca o meserie nomadă, dar în același timp este extrem de lăudabilă și pilduitoare.
    E dramatic să privim pozitiv acest aspect. E jenant că doar acești oameni ajută într-o proporție atât de mare la ecologizare. ...Fiarele educă spiritul (înțelegeți ce vreți de aici) !

Comedy Cluj

 Saptamana trecuta a avut loc la Cluj un festival international de film de comedie. Iata cum merge treaba: capitala Ardealului devine si capitala festivalelor romanesti de film. Poate parea fortat, dar sa vedem cu ce contracarati cele doua festivaluri de film internationale: deja consacratul TIFF (care nu prea are rival in tara) si nou-nascutul Comedy Cluj, un festival revigorant si reconfortant, care s-a bucurat sa-l aiba ca maestru de ceremonii pe Dorel Visan, directorul festivalului fiind Sorin Dan.Prezenti la evenimente au fost si Gilles Duval (presedinte al Fundatiei Groupama Gan pentru Cinema) si Severine Wemaere (presedintele fundatiei Thomson). Fundatia Thomson se ocupa cu salvgardarea si valorificarea patrimoniului cinematografic si audiovizual, in cadrul festivalului fiind prezentata pelicula "Vacanta domnului Hulot", film restaurat de cele doua asociatii.
  Festivalul s-a desfasurat la cinematografele Republica, Arta, Victoria si la Casa de Cultura a Studentilor, inregistrand un real succes.
  Laureatii festivalului au fost Boris Khlebnikov pentru “Plutind la întâmplare”, Rusia, 2006 pentru cea mai buna regie; Andrei Slabakov pentru “Hindemith”, Bulgaria, cel mai bun scenariu; filmul “Cealaltă Americă”, Ungaria, 2001, regia Gabor Herendi primind premiul publicului. Trofeul festivalului a fost obtinut de filmul "Voi, cei vii" (Suedia, 2007) in regia lui Roy Andersson.
   Pentru mai multe informatii despre festival si lista completa a laureatilor:
http://www.comedycluj.ro/ .

Ganduri de insomniac...

      De ceva timp nu mai pot sa adorm la ore normale, 4, 5 e devreme....Si poate ca stiti ca mintea unui inosmniac nu are stare...Iata ce gandeste ea:
    - Ca lumea asta e mult, mult prea grabita....Cu viteza inainte, spre...MOARTE! Ne stresam, ne muncim, ne enervam, ne disperam, toate astea pentru a avea lucruri  "esentiale"  in aceasta existenta umana: masina, casa, telefon de ultima generatie, casuta de vacanta, iaht, cine-mai-stie-ce lucru de ultima generatie, neaparat scump. Nu timpul s-a comprimat, ci noi l-am comprimat...Momentul 0 al timpului se apropie, paradoxal as spune, pentru ca teoretic toate inventiile umane sunt facute tocmai pentru a salva timp...Suntem prea grabiti ca sa observam valorile, sau daca le vedem, suntem mult prea grabiti pentru a le intelege...Asa, multi oameni precum acel profesor doctor academician pediatru care a salvat mii de vieti inocente, fara a cere o statuie in schimb, multi oameni cu adevarat valorosi, se sting fara ca macar cineva sa le fi strans mana, atat, in semn de multumire!
   - Ca Rapidul e o echipa imprevizibila...Vorba aia, "Asta e Rapidul din Giulesti, iubeste-l si ai sa innebunesti!";
    - Ca e foarte dureros sa fi singur, si ca adevaratul scop al existentei noastre terestre este sa ne gasim alinarea acestei singuratati. Cateodata suntem prea orbi, in graba noastra, pentru a auzi un strigat de disperare provocat de singuratate, de lipsa dragostei, asa ne pierdem, noi, ca entitate terestra, pentru ca nu mai stim sa iubim! Vorbesc si de mine aici, urasc sa fiu singur, prin singur intelegand departe de cealalta jumatate a sufletului meu!
   - Ca politica romaneasca nu mai are nimic bun de oferit, si de aceea, nu ar fi rau ca tinerii intelectuali de astazi sa se implice, preferabil intr-un partid, care sa trimita, incet-incet oameni intr-un parlament unicameral cu 300 de parlamentari. Orice om cu cap si suflet in parlament in plus, o sansa in plus pentru Romania. Dar astea sunt doar vise. E oare cineva care s-ar ralia la aceasta "aventura" de lunga durata, fara a cere nimic in schimb?
  - Ca a lucra toata viata in televiziune e departe de a fi un vis. Acolo oamenii de 40 de ani arata ca unii de 60, multi au grave probleme de sanatate, altii sunt complet rupti de realitate...Eu deja am 2 ani, mi-a cam ajuns...
  - Ca a citi si a te educa in mod constant este, iarasi, o placere a vietii, pe care multi, prea grabiti si/sau ignoranti, si-o refuza;
  - Ca n-ar fi rau sa incep a-mi nota fiecare vis intr-un caiet, cine stie ce-ar iesi, ce roman al viselor....

-dor-romanesc

Sunt intr-o tara in care multi ar vrea sa traiasca. Pentru ca muncesti cu pasiune, primesti bani suficienti cat sa nu iti faci probleme pentru mancare, facturi, haine, etc. Iti permiti vacante de iarna si vara, ai un sistem social care chiar functioneaza. Te simti asigurat financiar si chiar ai timp sa te gandesti la ecologie, la surse de energie alternativa, la binele planetei.

Oricat de frumos ar fi, sunt momente cand ti se face un dor teribil de Romania, cu bune si rele. De cainii maidanezi( nu am mai vazut un catel de secole), de fructe si legume care chiar au gust, de noptile albe alaturi de prieteni sau de vecinul foarte dragut, care tocmai s-a mutat alaturi.

Si cand ti se face dor? Mai ales cand incerci sa ajungi la un amic, te ratacesti, il suni pe altul, nu raspunde, incerci la altcineva- e in club. Si strazile sunt pustii si habar nu ai unde esti. Stii ca te-ai ratacit, incerci sa intrebi unde dracu e strada principala, iar tipul se uita la tine cu ochi mirati- nu vorbeste engleza.

Incepe sa ploua. Din ce in ce mai tare. E vant, abia stai pe bicicleta. Farul din fata nu iti merge. Nu vezi nimic.

O iei la stanga..sau era la dreapta? Te intorci. In fata, la dreapta. Unde sunt? Si tot ploua, esti ud, mainile ti-au inghetat pe ghidon.

Iti vine sa o iei la sanatoasa..desi nu stii incotro este. Te iei dupa alta bicicleta galbena, poate vei iesi la lumina.

Esti ud si ploaia se opreste. Unde e toata lumea cand ai nevoie de ea?

Chunking Express

Este, probabil, supriza cea mai placuta pe care am avut-o anul acesta in materie de filme. Compus din doua parti diferite, cu doar cateva fire de legatura pe care, la o prima vizionare, risti ca nici macar sa nu le observi, filmul de o mare sensibilitate a lui Wong Kar Wai  este ca o carte de buzunar, pe care o cumperi de la un chiosc laturalnic din gara, in asteptarea trenului, si care te poate face sa iubesti chiar si ziua ploioasa care ti-a taiat orice chef de drumetii.

Filmat in numai 23 de zile, de 23 de ori mai mult decat i-a trebuit lui Wong Kar Wai sa scrie scenariul pentru a doua parte a filmului (si cea mai lunga, de altfel), Chungking Express este lansat in 1994 si este, practic, un moment de respiro pentru regizorul si echipa de filmare care erau in plin proces de editare pentru pelicula Ashes of Time, lansata in anul urmator. Sentimentul de relaxare, de film cu buget redus, fara decoruri sau lumini speciale (echipa nu a avut nici macar autorizatie pentru a filma in centrul Hong Kong-ului), imaginea tremurata si nesigura in aparenta, toate acestea sunt, asadar, intentionate, si functioneaza de minune.

Prima parte este centrata in jurul unui tanar politist, pe care il vedem verificandu-si obsesiv mesajele si vorbind la telefonul din fata unui fast-food central. La scurt timp dupa, aflam povestea din spate, simpla si veche de cand lumea. Iubita sa l-a parasit in urma cu aproape o luna, si tot ce i-a mai ramas Politistului 223 (Takeshi Kaneshiro) sunt convorbirile cu prietenii ei, cu parintii, cu cele doua surori, cu oricine ar putea sa scape un cuvant, doua, care sa-i mentina speranta in viata. Abandonat de prieteni pe care cel mai probabil nu i-a avut niciodata, Politistul 223 cumpara in fiecare zi, timp de o luna, cate o conserva de ananas care expira la data de 1 Mai (ziua lui de nastere), odata cu termenul pe care el il acorda propriei lui povesti de dragoste. In paralel urmarim un alt personaj, o femeie (Brigitte Lin) inconjurata de mister (peruca blonda, ochelari de soare, tot tacamul) care doreste lichidarea unui partener de afaceri (mai precis trafic de droguri) incomod. Povestea ei este mai complicata si are un simbolism aparte, cu toate acestea nu vreau sa intru in prea multe detalii privind actiunea, care chiar daca este destul de lineara, are farmec tocmai cand o descoperi de unul singur. In fuga, personajele noastre se ating, cadrul se opreste, iar aceasta distanta de 0,01 cm va ramane punctul lor maxim de apropiere. 57 de ore mai tarziu m-am indragostit de aceasta femeie, auzim in fundal vocea Politistului 223.

In aceste 57 de ore, Politistul 223 mai cumpara doua cutii de ananas, si mananca 30. Cred ca am stabilit un record, se gandeste, dar nu e nimeni in apartamentul lui, in afara pestilor din acvariu si a cainelui, care sa-i aplaude aceasta victorie sau care sa ii simta suferinta. Totusi, in ziua de 1 Mai, o femeie ii va lasa un mesaj, care se va dovedi a fi cea mai frumoasa amintire. Si daca amintirea aceasta va avea o data de expirare, sper sa fie de 10 000 ani...(conceptul de eternitate la chinezi este asociat cu numarul de 10 000)

In aceeasi zi, Politistul 223 atinge accidental o alta femeie, Faye, noua angajata la fast-food-ul Midnight Express (Faye Wong). Cel mai aproape am fost la 0,01 cm. Sase ore mai tarziu s-a indragostit de un alt barbat, mai spune Politistul 223, inainte de a se retrage din scena si de a-i face loc Politistului 663 (Tony Leung). Experientele sunt similare, acesta este si el parasit de catre iubita sa, interpretata de Valerie Chow. Antiteza dintre Faye si Politistul 663 este aproape perfecta, si nu va spun mai multe pentru ca este un deliciu sa o constatati. Am sa va spun doar ca ea asculta obsesiv melodia California Dreamin' (The Mamas and The Papas), pe care eu am ajuns sa o iubesc pana la sfarsitul filmului, desi niciodata nu mi-a atras atentia in mod deosebit, si ca el vorbeste cu obiectele din apartamentul sau, pornind de la animalutele de plus, carpa de bucatarie care este mereu umeda de lacrimi, sapunul care slabeste vazand cu ochii, si terminand cu camasa ei de stewardesa pe care a lasat-o in urma si care acum tremura de frig, singura, in dulap, si pe care el o calca si o scoate la soare, ca sa o incalzeasca. Este de fapt marele as al filmului, acest mecanism ingenios prin care resimtim durerea si singuratatea personajului, si o facem cu zambetul pe buze in acelasi timp.

Printr-o intamplare, Faye ajunge in posesia cheii de la apartamentul lui si incepe sa-l viziteze, dar doar atunci cand el nu e acolo. Ceea ce porneste ca o joaca devine, in timp, o adevarata "operatiune de salvare". Faye ii inlocuieste papucii si cana de la baie, ii mai pune cate un pestisor in acvariu, inlocuieste conservele cu sardine, lipeste o mica poza pe oglinda. Intr-o zi, Politistul 663 constata cu stupoare ca sapunul se simte atat de bine ca a inceput sa ia in greutate ingrjorator de mult, si ca prosopul de bucatarie arata mult mai sanatos, chiar daca a ramas foarte sentimental si mai plange din cand in cand, mai ales cand e lasat in ploaie pe pervaz. Ceea ce asteptam se intampla si Politisul 663, realizand ce s-a intamplat, o invita pe Faye intr-o seara, la barul California. Imbracat cu o camasa pe care ea i-a strecurat-o in sifonier, Politistul 663 o asteapta - vorbind cu sticlele de la bar -  intr-o alta Californie decat cea spre care se indreapta ea. Nu vreau sa mai spun nimic care sa tradeze sfarsitul, ar fi pacat.

Cateva concluzii si lucruri care se cer a fi spuse despre film ar fi....Scenariul este intr-adevar suprinzator, mai ales in ceea ce priveste secventele de monolog ale personajelor, personaje care par bizare si familiare in acelasi timp. Dar marele merit al scenariului si al regiei este ca se foloseste atat de bine de vulnerabilitatea personajelor, si mai ales in cazul personajelor masculine. Daca primul politist incearca sa-si reprime impulsul de a plange prin jogging, asteptandu-se ca astfel sa elimine apa in exces din organism, cel de-al doilea cauta sa aline suferinta obiectelor care plang in locul lui. Filmul vorbeste, in esenta, despre modurile individuale prin care ne luptam cu singuratatea, si o face fara nici o urma de patetism.

Jocul actorilor este de cel mai inalt nivel, desi am o retinere in cazul lui Brigitte Lin, conditionata foarte mult de rol si de ochelarii de soare pe care ii poarta pe toata durata aparitiei. Am avut placerea sa-l descopar pe Tony Leung intr-un rol plin de candoare, extrem de diferit de majoritatea rolurilor sale, si pe Takeshi Kaneshiro, care imi atrage atentia pentru prima data, desi l-am mai vazut in  mult mai recentul Warlords  si in alte cateva filme. De departe insa, supriza cea mai mare mi-a oferit-o Faye Wong, pe care am remarcat-o si in 2046 (despre acest film, poate alta data), care imi aminteste de Meg Ryan in perioada anilor '90, dar care joaca cu o mult mai mare naturalete. Rar am vazut un asemenea amestec de curiozitate, finete, teama si curaj, afisat de un personaj care vorbeste atat de simplu si atat de putin.

Senzatia de buget redus a filmului este fermecatoare, o senzatie sublima de ieftin, proiectata in spatii, (bazar, supermarket, fast-food), in haine, in mancare. Si da, observ cu placere ca in filmele lui Wong Kar Wai se mananca, si se mananca mult. Taitei, orez, sardine, alte ingrediente neidentificabile in farfurii de plastic, de metal, de carton. O naturalete desavarsita.

Coloana sonora se pliaza perfect pe scenele alese, trecand prin muzica indiana, jazz, Dinah Washington, Dennis Brown, si nu in ultimul rand The Mamas and The Papas si un cover cu versuri usor modificate, compus si interpretat de Faye Wong al piesei Dreams (Crandberries). Mai jos, clipul din film in care este folosita, de data aceasta, din pacate, fara subtitrare pentru versuri.

Ingeniosul lait-motiv al filmului, trecerea timpului reflectata in datele de expirare de pe conserve, ridica o intrebare pe cat de simpla, pe atat de dificila: este ceva in lumea asta care NU expira? 

Aici puteti citi un eseu interesant despre film, si mai jos puteti viziona trailerul (pe fundal, piesa Baroque a lui Michael Galasso, care deschide filmul).

UPDATE: Concert Yann Tiersen la Bucuresti, in data de 4 noiembrie. Nu promit, dar poate ne vedem acolo. Mai multe detalii aici.  

Unde mancam pe unde umblam...Cluj

   Pentru cei plimbareti, calatori, aventurieri sau doar plecati cu afaceri, iata cateva sugestii de "papa" a la Cluj. Orasul transilvanean dispune de o laaarga gama de fast-food-uri, bistro-uri, restaurante si cafenele unde poti manca sau "gusta" ceva. Pentru toate gusturile si - mai ales - pentru toate buzunarele. Fara fite, fara "fusion" sau preturi care sa-ti ridice parul de pe sira spinarii.

   Number one. Pentru cei pe fuga exista Speed. Speed este fast-food-ul "number one" in Cluj. Este cam peste tot (in centru pe Napoca, in Sora sau la Iulius Mall) si are niste sandwichuri delicioase in lipie sau in chifla, foarte ieftine si rapid preparate. Cam asta se papa in Speed, salatele sau pizza nu sunt grozave, dar daca vrei sa mananci un sandwich foarte bun si te grabesti, asta e locul din care cumperi.

   Number two. Pentru cafegiii "eco". Bine, trebuie sa recunosc, aici mergi mai degraba si iti bei cafeaua intr-un decor deosebit decat sa mananci, dar mancarea e foarte buna, bio, preparata cu produse 100% naturale. Este vorba despre Insomnia, un pub celebru in Cluj, cu un concept interesant, in continua miscare. La gust, mancarea e dementiala, fara sa fie in cantitati industriale si cu un pret hai sa-i spunem corect.

   Number three. Pentru gurmanzii nostalgici. Bine, bine Bistro Viena (pe pietonala care duce din P-ta Unirii, cea cu statuia lui Matei Corvin, spre P-ta Muzeului) nu este neaparat un loc in care sa mananci specialitati iesite din comun sau bucatarie internationala. Este vorba despre un meniu austriac, care beneficiaza de o servire impecabila si de o bogatie de arome. Neaparat de gustat ciolanul (stiu cum suna, dar e demential) si socata. Atmosfera este foarte boema iar chelnerii sunt extraordinari (s-ar putea sa te serveasca chiar "sefu'", un slovac venit de un an in Romania care a deschis acest bistro). Ceea ce este de notat aici: daca mergi acolo, fii sigur ca ai timp de lalait, pentru ca nu-ti mai vine sa pleci.

   Number four. Pentru mancaciosi. Daca ti-este intr-adevar foame, cea mai buna solutie este Casa Piratilor. Restaurantul nu este in centru, ci prin cartierul Manastur. Aici gasesti mancare pe toate gusturile si...burtile. Portiile sunt imense, preturile sunt foarte mici si mancarea foarte gustoasa. Recomandare: daca nu va este FOARTE foame, comandati jumatati de portie (la jumatate de pret, evident), pentru ca s-ar putea sa ramaneti cu ceva (foarte multa) mancare in farfurie. Pentru astfel de cazuri, cereti la pachet. Trebuie sa recunosc ca ambianta nu este deosebita. Desi este curat, o servire impecabila, decorul e oarecum funny: pe pereti sunt desenate scene cu pirati. In orice caz, daca ti-e foame asta nu mai conteaza.

     Aici inchei periplul culinar prin Cluj. Pentru cei interesati, de notat ca in aceasta saptamana s-a desfasurat si e pe cale sa se incheie Comedy Cluj, un festival de film de comedie care pare foarte interesant.

 P.S. Pentru supe mergeti la Marty Cafe (sunt mai multe, cel mai vizibil pe strada Horea) si comandati supa de ceapa, e dementiala.

Santa Klaus, adu-ne pufosul perfect cu PapaMobil de 300.000 de euro!

Jingle bells, Jingle Bells...Here comes Santa Klaus...Johannis! A cazut guvernul Boc 2! Ura, ura, ura! Dar cine vine in locul sau? Printr-o ciudata unire politica, PNL, PSD, UDMR si PC propun cu totii acelasi nume...Klaus Johannis, primarul Sibiului! Daca ne-a mers bine cu un neamt in frunte odata, de ce n-ar merge si acum? Un neamt sibian, cu trei mandate de primar al Hermannstadtului...Daca a facut el din Sibiu o capitala culturala europeana, de ce n-ar reusi sa conduca si un guvern anticriza? Ei, bine, nu! Nu-l vreau pe Boc in frunte, dar nici pe Klaus Johannis...Saltul ar fi prea mare..Romania are nevoie de un premier cu bune cunostinte de economie, bun diplomat si cu o mana de fier..Domnul Johannis e neamt, da, inseamna ca are unele calitati de organizare si diplomatie, dar asta nu face din el un premier. Propunerea mi se pare grabita si inoportuna, cu atat mai mult cu cat domnul Johannis nu este chiar usa de biserica...Dar la ce premieri a avut Romania postcomunista, cu ce poate strica lucrurile un neamt?! Decizia e complicata..Ma astept la ce e mai rau...

Fetele pretentioase se multumesc doar cu pufosul perfect...Obsedanta reclama la prajiturica-prajiturelelor, Magura, m-a facut sa ma gandesc serios ce sau cine e pufosul perfect? Privindu-le pe fetele acelea entuziasmate din orice, nu am putut decat sa ajung la concluzia ca pufosul perfect e....un gras, eventual cu lant gros de aur la gat, dar neaparat cu bani si masina...Pufosul perfect...pentru toate fetele "pretentioase"!

-Diavole, nu ai nicio sansa sa scapi. Nu poti alerga mai repede decat Maseratti-ul meu de 300.000 de euro, zise Papa de la Roma catre un indracit, eventual musulman (ca tot ii plac atat de mult lui Sancti Benedict actualul), calcand adanc acceleratia acestui bolid pontifical. Caci, da, Papa are un Maseratti la 300.000 de euro! Fie primit, in numele Domnului, o asemenea creatie a Domnului nu se poate refuza..Poate asa ajung mai repede ajutoarele Bisericii la cei nevoiasi?!

Italiana intre arta, stiinta si tehnologie

Institutul Italian de Cultura din Bucurestiva va invita la a IX-a editie a Saptamanii Limbii Italiene in Lume "Italiana intre arta, stiinta si tehnologie", sub inaltul patronaj al Presedintelui Republicii Italiene.

19-22 octombrie 2009, de la orele 18.30
Sediul Institutului - Aleea Alexandru, 41 - Bucuresti

19/10, ora 18.30 - EXPOZITIE / CONFERINTA
“Galileo Galilei - Lucruri nemaivazute”
realizata de Asociatia Euresis
Prezentare introductiva - Maurizio Tomasi (Universitatea din Milano,
Departamentul de Fizica)

20/10, ora 18.30 - RECITAL DE PIAN
„Muzica in vremea lui Galileo Galilei”
Recital de pian sustinut de Ilinca Dumitrescu, cu participarea fagotistului
Vasile Macovei

21/10, ora 18.30 - FILM
“Astronomii” (Italia, 2002)
Regia: Diego Ronsisvalle
Dupa romanul omonim de Vanni Ronsisvalle
Cu: Paolo Bonacelli, Marisa Fabbri, Laura Betti, Nicola Di Pinto, Carlo
Caprioli
Cu participarea regizorului

22/10, ora 18.30 - SPECTACOL
„Galileo la Roma. Lectura scenica in 12 secvente pentru voce si chitara”
Franco Palmieri (voce) si Luciano Chillemi (chitara)

Intrare libera

Conferintele Institutului de Istorie a Religiilor

Institutul de Istorie a Religiilor al Academiei Române, în colaborare cu Muzeul Ţăranului Român, organizează începând din octombrie 2009 un ciclu de conferinţe publice care vor dezbate probleme majore ale istoriei generale şi comparate a religiilor, prezentând totodată rezultate ale cercetărilor întreprinse de membrii Institutului şi teme de un interes cultural mai larg.

Conferinţele Institutului se vor deschide joi, 15 octombrie 2009, orele 18:00, la Clubul Ţăranului, cu conferinţa
De ce le vorbeşti lor în parabole? (Matei 13:10),
susţinută de Andrei Pleşu.

Conferinţele viitoare vor fi susţinute de Eugen Ciurtin, Bogdan Tătaru-Cazaban, Andrei Oişteanu, Mirel Bănică şi Mihaela Timuş, precum şi de invitaţi ai Institutului, din ţară şi din străinătate.

 

Pace, pace, dar s-o știm și noi !

           Obama merita clar premiul NOVEL pentru pace. N-am tastat greșit, cu toate că V se află lângă B. Spun premiul Novel, pentru că eu încă mai cred în erorile umane și poate că juriul scandinav al premiului Alfred Nobel ar putea justifica prin tipărirea greșită a distincției acordate lui Obama, o gafă de proporții prin înmânarea premiului Nobel către președintele SUA.

          Cât despre premiul Novel, cred că era mai indicat pentru Obama. Puteau și ei să spună că este prima ediție a prestigiosului premiu, că este acordat celor care POVESTESC cel mai frumos despre pace, cu toate că nu fac mare lucru în acest sens, că este oferit oamenilor cu o viață precum o poveste ...găseau ei o scuză pentru a-și repara greșeala. Iar în acest fel ar fi putut să-i impună lui Obama și un slogan pe măsură, având în centrul atenției noțiunea de pace. Dau și câtev exemple, poate se răzgândește cineva:

„Pace, pace, dar s-o știm și noi !” - Că vorba aceea, unde află americanii că este pace, repede se duc s-o tulbure !

„Si vis pacem, para bellum” - Câtă dreptate avea Vegetius. Dacă vrei pace, pregătește-te de război. Americanii au făcut asta tot timpul și se pare că funcționeaza. În SUA e pace, în alte parți ale lumii război.

 „Pace, pace, dar petrolu-i pe bani” - Nu are nevoie de comentarii.

„Omul harnic, muncitor, de pace nu duce dor” - Numai că există și o condiție. Omul respectiv să facă parte din NATO !

sau „Pisica cu clopoței nu prinde ... pace”. Da ... nu prea are logică. Dar premiul Nobel pentru pace de anul ăsta are vreo noimă ??? Eu zic că e timpul pentru o erată. În ritmul ăsta la anul ne vom lăuda că Vadim va fi noul laureat !

O bama, doua bame...

          And the winner of the Nobel Prize for Peace 2009 is...Barrack Obama?! De ce? Pentru ca presedintele AMERICAN a adus speranta unei lumi intregi! Asa suna motivatia juriului norvegian... Pai, pe criteriu asta, ar trebui sa primeasca Premiul Nobel pentru Pace si Bono de la U2, Leo Messi, Angelina Jolie sau, de ce nu, Jenna Jameson, TOTI cu merite mai mari decat presedintele Hussein al Americii! Dar de ce sa fim surprinsi, cand la acelasi premiu controversat au fost nominalizati de-alungul timpului Adolf Hitler, Benito Mussolini, sotii Peron si alte personaje care numai pace nu au promovat! Pe lista uitatilor, deloc surprinzator, se afla Papa Ioan Paul al-II-lea (pentru ca e catolic, si premiul nu se da pe criteriu religios), Vaclav Havel (probabil pentru ca a scris teatru la viata lui, si va fi primi in viitor Premiul Nobel pentru Literatura, precum "celebrul" scriitor...WINSTON CHURCILL!), Eleanor Roosevelt, si altii....Si pentru ca tabloul sa fie perfect, admirati "pacea" dintre Israel si Palestina, pentru care au fost laureati ai controversatului premiu Shimon Perez si Yasser Arafat!

          E pacat ca urmasii genialului domn Alfred Nobel gasesc sa premieze mai mult pe criterii politice, decat pe merit. E pacat ca mari scriitori ca Marcel Proust, Lev Tolstoi, James Joyce sau Graham Greene au fost ignorati in detrimentul unor cvas-anonimi precum Eyvind Johnson sau chiar Orhan Pamuk. Controverse, controverse, controverse...dar tousi Obama? Cel care inca nu a inchis Guantanamo, desi a promis asta, cel care a suplimentat numarul de soldati in Irak, si cel care starneste rumoare printre multi, cu fiecare discurs neinspirat... Pacat ca Tovarasul nu mai traieste..Poate ar fi primit si el un premiu pentru Pace...Pacat, mare pacat...

11 galbeni mititei, toti intr-o garsionera.....

          5-0 pe Marakana nu e un rezultat rau...Daca te numesti Feroe sau San Marino si iei atatea goluri de la Serbia... Dar 11 presupusi jucatori, demni de a fi notati cu "garsionera", calificativul acela pentru jucatori foarte slabi spre penibili, ne-au demonstrat ca si Romania face parte din lumea (sau urna, cum vreti s-o numiti)  a treia a fotbalului european. Lipsa de motivatie a piticilor romani, si la propriu, si la figurat (Vedeti golul 1 marcat de Zigici, de langa niste copii disperati, care au sarit si ei un pic...cat sa-i ajunga la umar "baschetbalistului" refuzat de Timisoara acum ceva timp) plus noptile pierdute prin cluburi (si rasplatite in mod inexplicabil cu titularizarea) si-au spus cuvantul. Plus lipsa de valoare. Plus dezinteresul pentru tricoul nationalei...Plus mentalitatea...Plus pregatirea fizica...si mentala...Plus....multe alte minusuri!

         Draga Razvan, vei capata mult respect daca iti vei da demisia, lasandu-i pe acesti fotbalisti indolenti si pe aceasta federatie nepasatoare cu scandalurile si cu intrigile lor cu tot. Nationala nu are nevoie de un Mister, care sa fie permisiv si prieten cu jucatorii, ci de un antrenor tanar, bun tactician si bun pedagog (asa cum e si Razvan), DAR care sa impuna si o disciplina de fier, care sa lucreze mai mult la atitudinea in teren a "baietilor", precum si la reformarea intregului concept de fotbal din Romania (ceea ce Razvan nu poate face in acest moment). Nici nu mai merita pomenit faptul ca nationalele de juniori si de tineret nu au mai fost la un turneu final de nu stiu cand, aceste lucruri se cunosc, si atat....Mai multe vorbe nici nu merita...Multumim Andrei Pavel, bravo sabreurilor, luptati fetelor pentru CM de handbal, insanatosire grabnica Sandra Izbasa!

De ce ? De obicei !

           Ne intrebam DE CE croatii sau sarbii vand jucatori pe sume mai mari de 10 ori decat noi ? Pentru ca Serbia ne-a batut cu 5-0, Letonia cu 5-1 (la nationala under 21) si Scotia cu 3-0 (la nationala under 19) ! Ramanem surprinsi DE CE nu avem jucatori in campionatul Angliei ? Pentru ca Marica pare preocupat sa numere toti spectatorii de pe Maracana, pentru ca Cristea inca n-a sesizat ca a inceput meciul sau pentru ca Goian nu stie ce e cu acel echipament galben de pe el. Ne intrebam DE CE nu avem si noi mentalitatea occidentala. Un prim raspuns vine in primul rand din faptul ca DE OBICEI pe stadioanele noastre nu vin mai mult de 2-3000 de spectatori, spre deosebire de orice alt meci al unei nationale de la vest de Curtici !

           Ne consideram mari mingicari, brazilienii Balcanilor, dar uitam ca intre timp ne-am integrat in Europa si nu ne mai raportam doar la 4-5 tari. Ne lamentam ca nu avem noroc, dar ne incapatanam sa utilizam tactica terenului parjolit, care era deja exagerata in preajma anului 1711. Viteza, forta si coerenta sunt 3 insusiri care lipsesc tuturor nationalelor de fotbal ale Romaniei. Au fost 2 zile de ADEVAR, care ne arata ca DE OBICEI ne laudam si ne supraevaluam talentul fotbalistic. Eu zic sa savuram aceste esecuri, sa ne culcam si de maine sa ne uitam la alte sporturi, in care sunt atleti romani care chiar au performante. Cat despre fotbal ... numai de bine !

Herta Muller, laureata premiului Nobel pentru literatură pe 2009

Herta Muller, scriitoarea germană originară din România, a câştigat, joi, premiul Nobel pentru literatură, ea aflându-se la a treia nominalizare din partea guvernului german pentru această prestigioasă distincţie.

Herta Muller s-a născut pe 17 august 1953, la Niţchidorf, lângă Timişoara. În 1987, ea a emigrat în Germania, fiind la ora actuală o prezenţă apreciată la superlativ în spaţiul literaturii în limba germană, dar şi în alte ţări europene.

De la data stabilirii ei în Germania, Muller a fost distinsă cu numeroase şi importante premii germane şi internaţionale. Printre acestea se numără premiile Ricarda Huch (1987), Kleist (1994) şi Joseph Breitbach (2003), premiul european Aristeion (1995) şi cel internaţional - "IMPAC Dublin" Literary Award (1998). Din 1999, ea a fost nominalizată de trei ori, din partea Germaniei, pe lista de propuneri pentru premiul Nobel pentru literatură.

În România, la editura Polirom au apărut volumele "Regele se-nclină şi ucide" (2005), "Este sau nu este Ion" (2005) şi "Animalul inimii" (ediţia a II-a, 2006).

Părinţii ei au fost membri ai minorităţii vorbitoare de limbă germană din România. Tatăl ei a luptat în armata Waffen-SS, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Mulţi români germani au fost deportaţi în Uniunea Sovietică în 1945, inclusiv mama Hertei Muller, care a petrecut cinci ani într-un lagăr de muncă în Ucraina. Mulţi ani mai târziu, în "Atemschaukel" (2009), Muller a descris exilul românilor de naţionalitate germană în Uniunea Sovietică.

Între 1973 - 1976, Muller a studiat limba germană şi literatura română la Universitatea din Timişoara. În această perioadă, ea a fost asociată cu Aktionsgruppe Banat, un cerc de tineri autori de limbă germană, care, în opoziţie cu dictatura lui Ceauşescu, a căutat libertatea de exprimare. După terminarea studiilor, Herta Muller a lucrat ca traducător la o fabrică de maşini, în perioada 1977 - 1979, fiind concediată atunci când a refuzat să fie un informator pentru poliţia secretă din România. După concedierea sa, scriitoarea a fost hărţuită de Securitate.

Herta Muller a debutat cu o colecţie de povestiri, intitulată "Niederungen (Ţinuturile joase)" (1982), care a fost cenzurată în România. Doi ani mai târziu, ea a publicat versiunea necenzurată în Germania şi, în acelaşi an, volumul "Drückender Tango", în România. În aceste două lucrări, Muller descrie viaţa dintr-un mic sat de limbă germană şi corupţia, intoleranţa şi represiunea din această localitate. Presa naţională românească a fost foarte critică la adresa acestor lucrări în timp ce, în afara României, presa germană le-a primit foarte bine. Deoarece Muller a criticat public dictatura în România, cărţile ei nu au mai primit permisiunea de a fi publicate în această ţară. În 1987, Muller a emigrat în Germania împreună cu soţul ei, autorul Richard Wagner.

Romanele "Der Fuchs war damals schon der Jäger" (1992),"Herztier" (1994), "In der Falle" (1996) şi "Heute wär ich mir lieber nicht begegnet" (1997) oferă, cu o detaliere cizelată, un portret al vieţii sale zilnice sub dictatura ceauşistă.

În prezent, Muller trăieşte în Berlin. Din 1995, ea este membră a Deutsche Akademie für Sprache und Dichtung, în Darmstadt.

În anul 1999, Herta Muller a fost nominalizată de guvernul german la premiul Nobel pentru literatură. În anul 2008, Herta Muller a fost nominalizată pentru a doua oară, tot din partea Germaniei, pentru acelaşi prestigios premiu literar.

Sursa: Mediafax

Aici gasiti cateva fragmente din cartile Hertei Muller, publicate la Polirom.

Am gasit o poezie interesanta, scrisa de o draga prietena, Georgia James, viitoarea noastra colaboratoare...

Furtuna




Se dau razboaie

Greu de controlat,

Ma invadeaza

Ganduri ce nu tac.



Striga armate

Cazute la pamant,

Alearga lacrimi

Sarutate de vant.



Vorbesc in soapta

De rani care se sting,

Vuieste viata

De guri care se mint.



Un tablou static

Plin de rasuflare,

Un sangeriu apus

Departe de uitare.



Si alte ganduri

Se ciocnesc...

Si alte maini

In tremur, se unesc...


Posted by Georgia, pe http://georgia-haos.blogspot.com/

Tara lui Escu, Na, Ali si Im....

         Ma vad silit sa scriu din nou despre politica, desi nu prea imi face placere. Dar nici sa dau degeaba nu pot, sa nu iau ATITUDINE in vreun fel fata de tot ce se intampla in politica de pe plaiurile mioresti. Asadar, avem candidati unul si unul la prezidentiale: Escu 1 - actualul presedinte, creatorul unui partid al carui sef este, desi pe acte nu este...,  Escu 2 - sef de partid "istoric", Escu 3 -primar-pasager al Bucurestilor, Na - fost diplomatel, actualmente sef de partid fsn-ist,  Ali- facut celebru de toate televiziunile care cica vorbesc despre...sport si Im- vesnicul candidat si "aparator" al romanilor. Ar mai fi candidati, dar acestia chiar nu au nicio sansa, singura lor misiune fiind doar aceea de a mai "ciupi" franturi de procente, in favoarea / defavoarea unuia dintre candidatii mai importanti.

        Pana acum, am trait in umbra politicii unor anumiti Escu, a venit oare vremea schimbarii? Da, a venit! Uraaa! Dar cu ce sa schimbi?! Cu alti Escu, cu pitoresti Ali si Im, cu falsul Na? Bine ca nu e votul obligatoriu, ca in Brazilia sau Grecia, ca atunci ar aparea milioane de voturi albe sau nule...Pur si simplu s-a ajuns la un moment de apogeu al politicii post-decembriste: nu mai ai cu cine vota! Sigur, sa vorbesc pentru mine, voi fi atentionat de sustinatorii aprigi ai unora dintre "distinsii" nostri candidati. Daca eu nu am cu cine vota, eu de ce sa n-aiba? Dar eu i-as intreba: ei voteaza pentru unul sau altul sau impotriva unuia anume? Eeei, si daca ei dau un vot negativ, cum se tot intampla de ceva ani incoace, sa votam SCHIMBAREA, vor ajunge, peste inca 5 ani sa doreasca sa-l schimbe pe "canidatul ideal" de acum..Uff, complicat proces. Curat murdar! Toti il vor jos pe tiranul Escu 1! Sa caza, primesc, dar cin' sa vina in locul sau?! Sa fie oare "abilul" diplomat Na, a carui cadere de pe piedestal e foarte probabila de nu va reusi sa convinga tot batranetul ca el e "alesul", "sarmantul" Escu 2, mereu preocupat de altii, decat de propriul sau plan de salvare a tarii, pitorescul Escu al-3-lea, bucurestean sadea, omul de dupa blocuri, medicul cu limbaj colorat, urmasul-copie a lui Escu 1, Ali - cel fara 8 clase, manat in viata de "inteligenta" specifica ciobanilor machidoni, sau Im - cel cu Unirea-n frunte, cel iute varsatoriu de sange corupt, dar cu o tona si un pic de securisti si traseisti politici in propriul partid? Trista alegere...cu o singura deviza in suflet: SA VOTAM SCHIMBAREA...unui incompetent cu-n altul!

Radu Penciulescu susţine conferinţa "Despre actor, pedagogie şi text..."

Regizorul Radu Penciulescu susţine, duminică (11 octombrie 2009), o conferinţă cu titlul "Despre actor, pedagogie şi text...", evenimentul fiind inclus în seria "Conferinţele Teatrului Naţional Bucureşti", informează instituţia de spectacole.

Radu Penciulescu a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică în 1956, el fiind coleg cu Lucian Pintilie, Sanda Manu, Mihai Dimiu, Valeriu Moisescu.

După absolvire (1955), el a lucrat ca regizor la Oradea, dar şi la Craiova, unde director tocmai devenise Vlad Mugur.

În 1964, Penciulescu a înfiinţat Teatrul Mic, fiind primul director al instituţiei (post din care şi-a dat demisia în 1969). În aceeaşi perioadă a fost profesor la Institutul de Teatru (unde existau două clase de regie, una a lui Penciulescu, cealaltă, a lui David Esrig).

A montat spectacole de referinţă, precum "Doi pe un balansoar" (cu Leopoldina Bălănuţă şi Victor Rebengiuc), "Richard II", "Tango", o dramatizare după "Baltagul", "Dansul sergentului Musgrave", "Regele Lear", la Teatrul Naţional Bucureşi, "Woyzeck", la Piatra Neamţ, "Vicarul", la Teatrul Bulandra din Capitală.

A fost atras de teatrul de idei, de teatrul-documentar, fiind considerat unul dintre regizorii cei mai cerebrali ai generaţiei sale.

În 1973, Penciulescu a plecat din ţară, stabilindu-se în Suedia, unde a ocupat postul de profesor la secţia de regie a Şcolii Superioare de Teatru din Malmö până la pensionare.

După 1990, Radu Penciulescu a lucrat în România doar în sistem de workshop (la TNB, pe teme shakespeariene, sau la Olăneşti, pe texte din Cehov), cu o singură excepţie, "Celălalt Cioran", un scenariu după "Caietele lui Emil Cioran", subintitulat "atelier-lectură", realizat de criticul George Banu în colaborare cu Radu Penciulescu, în 2002, la TNB.

Sursa: Mediafax

Vernisaj "Puncte de vedere" la galeria Art Point

Pe data de 9 octombrie,ora 19, la Galeria Art Point are loc vernisajul expoziţiei de pictura ,``PUNCTE DE VEDERE`` - expozitie de grup .
Expun : Mirela Iordache, Daniel Craciun, Jan Albu si Matei Enric.

"Expozitia este urmarea demersului a patru artisti care ne propun un dialog prin intermediul picturii. Patru artisti ce inseamna patru pucte de vedere. Diferentele dintre ei nu reduce spectacolul vizual, ci potenteaza dialogul prin diversitatea discursului plastic si prin originalitatea abordarii tematice.

Pictura Mirelei Iordache se afla la limita dintre abstract si figrativ. Artista se foloseste de aceasta ambivalenta cu maestrie, creand un discurs vizual dinamic, subtil si plin de substanta.

Daniel Craciun creeaza un univers cvasifovist, de factura neoexpresionist-psihedelica, univers patruns de nelinistea si obsesiile omului contemporan.

Matei Enric, precum intr un puzzle format din mai multe bucati de lemn vechi, reface ansamblul reinventand un univers plastic nou, univers in care pictura zis primitiva este interpretata si recuperata intr-o factura contemporana.

Jan Albu, intr-o abordare foarte moderna, propune o viziune personala asupra miturilor universale insotindu-si demersul artistic de tehnica picturii clasice."


Curator Andreea Gherghel

Expozitia este deschisa in perioada 9-21 octombrie .
Program galerie : luni - joi intre orele 12 - 18 sau prin programare telefonica in rest, la 0729139221


Galeria Art Point,
Bulevardul Regina Maria, nr. 2., tel. 0729139221
http://matei-enric.blogspot.com/

Ziua cand Dumnezeu a rupt tacerea....

            Crime, violuri, razboaie, foamete, saracie, supraexpunere a nudului (ca sa nu ii spunem pornografie), tembelism, suprapoliticianism, ateism....Gata! Dumnezeu s-a gandit intr-o zi sa rupa tacerea bimilenara, si sa impuna noi reguli pe Pamant. Cea mai importanta dintre ele: fiecare om sa stabileasca, atunci cand ajunge la varsta de 25 de ani, cand vrea sa moara, data exacta si ora. Dupa moarte, omul va fi judecat pentru faptele sale de pana atunci. Cel care se sinucide, caci liberul-arbitru ramane in picioare, se va duce, ca si pana acum, in Iad. Cel grav bolnav poate primi eutanasierea sa, adica moartea mai grabnica decat era cazul, daca face mai inainte o cerere catre Inaltul Dispecerat (Posta dumnezeiasca). Astfel, anunturi in ziare, de genul: "Maine, 27 octombrie 2076, ora 20:00, va invit sa asistati la transcederea mea din lumea lumeasca in cea cereasca. Cei care doresc sa-mi adreseze un ultim cuvant, sau un omagiu, sunt rugati sa vina mai devreme, la dineul de adio, de la Trattoria Il Diavolo, incepand cu ora 18. Va multumesc. Astept si cadouri de adio, care vor fi donate intru salvarea sufletului meu." Relatiile inter-umane incep sa fie mai pasnice, religia este una singura, o mixtura intre toate cele prezente, iubirea inter-rasiala este in floare. Oamenii se hranesc reciproc, caci nu-si pot strica mantuirea..Cita de deus, in final implinita!

           Dumnezeu este in culmea fericiri: "Iata, omul, in sfarsit a revenit la gradul de supusenie pe care mi-l doream. Nimic nu mai poate perturba Universul!". Dar omul, cu mintea sa mereu nelinistita ( sa fie oare nelinistea un element diavolesc?) incepe sa se gandeasca la o modalitate de a schimba din nou legile, si cere sa traiasca din ce in ce mai mult (pentru ca Dumnezeu nu impusese o limita de varsta), se inmulteste neincetat, de ajung marile sa fie locuite pe de-a-ntregul, sursele de hrane se imputineaza, foamea reapare, razboaiele asemeni, iar rasele (daca exista intr-adevar acest concept) incep iarasi a fi egoiste, a se separa intre ele. Dumnezeu cu amaraciune: "Ce solutie sa mai am pentru acesti oameni nesabuiti?! Ce sa le mai fac...Gandesc prea mult....Cum? Ce am zis...GANDESC PREA MULT?!...OOO, DA, iata solutia, sa nu mai fie CUVANTUL, sa nu mai fie GANDUL! Cel putin o perioada, pana remediez aceasta masinarie prea complexa si pentru mine...Poate mai complexa decat gandirea...". Si a fost liniste, si lumea a uitat cum sa se inmulteasca, cum sa se hraneasca, cum sa iubeasca/urasca, a uitat...tot....Si a fost liniste...Dar pana cand?! Uitarea e trecatoare...Aminteste-ti ca ai uitat....

          PRETUIESTE GANDIREA!

Lust, Caution

Este un film uimitor. Poate ca nu este cea mai buna replica de deschidere, dar, personal, o consider cea mai nimerita. Am vazut filmul cu aproape o luna in urma (la doi ani de la aparitia lui, la sfarsitul lui 2007), astfel ca nu pot oferi o recenzie "la cald", si este mai bine asa pentru ca Lust, Caution este unul dintre acele filme care se lipesc de tine, la care te trezesti gandindu-te chiar si in cele mai non-erotice momente (ca de pilda atunci cand faci piata sau iti carpesti o pereche de pantaloni) si care merita a fi "digerate" un pic mai mult. 

Am spus non-erotice facand referire la scenele extrem de explicite care au facut subiectul unor dezbateri mai mult sau mai putin amuzante pe pagina de imdb a filmului. Cum e posibil sa apara actrita principala cu par la subrat?! O  scena in care ea este linsa la subrat este musai gratuita si respingatoare! Apare sau nu un penis pe ecran?! Slava domnului ca un critic cu scoala ne-a lamurit ca nu apare, altfel am fi facut apoplexie... Cu tot respectul pentru publicul de orice fel si ale sale probleme de maxima importanta...oamenilor, putintel mai multa atentie si rabdare cand, intr-un puseu de generozitate, decideti sa improscati undele internautice cu intelepciunea voastra. Mai beti un ceai calmant, mai dati cu apa rece pe fata, ca nu-i bai, si-n plus riscul de plonjare ireversibila in penibil este foarte mare. 

Intorcandu-ne la oile noastre, trebuie spus ca filmul curge intr-un ritm extrem de lent. Sfatul meu: daca vreti sa va relaxati dupa o zi grea, lasati Lust, Caution pentru alta data (si pregatiti un pahar de vin, sa mearga mai bine). Ang Lee a facut dintr-o poveste de numai 57 pagini  un film de 157 minute (va scutesc de calcul, inseamna doua ore jumatate), si talentul incontestabil al regizorului se simte in "economia" filmului, unde pot sa spun ca nu am gasit nici o scena a fi inutila. Povestea, bazata pe fapte reale, nu-si pierde pentru nici o clipa consistenta, chiar daca ideea din spatele ei nu este tocmai noua - si, pana la urma, de ce ar trebui sa fie? 

Filmul urmareste povestea tinerei Wong Chia Chi (frumoasa, naiva si fragila, cum ii sade bine unei domnisoare) care in 1938 face primii pasi pe scena teatrului si pe care o regasim in 1942, jucand nu la cerinta publicului, ci la cea a rezistentei chineze, care planuieste asasinarea unui inalt oficial chinez, Dl Yee (fara prenume, cum ii sta bine unui domn misterios) colaborator al ocupantilor japonezi. Cum probabil ati ghicit, misiunea ei este aceea de a-l seduce si de a-l da pe mana "executantilor" si, asa cum va asteptati, misiunea se va dovedi cu atat mai dificila cu cat cei doi se apropie mai mult. 

Scenariul este unul de exceptie - necitind cartea, nu stiu in ce masura este meritul autoarei Eileen Chang sau al scenaristilor James Schamus si Hui-Ling Wang - nu atat prin forta narativa cat prin constructia personajelor, care reusesc sa surprinda, oferind in permanenta un alt chio, o alta masca, la un moment dat nici nu mai stii bine, si in acelasi timp sa ramana fidele, fiecare, demonilor lor. 

Wei Tai, aleasa dintre 10 000 de candidate pentru acest rol, in primul ei film de lung metraj, face dovada unui talent nativ. Nici o tusa nu este ingrosata in exces, nici un gest nelalocu lui. De altfel, desi intuiam directia povestii, pana aproape de final, intr-una dintre cele mai puternice scene din film (o scena cu o singura replica - "pleaca!") nu am putut sa-mi dau seama cat de bine isi juca personajul ei propriul ei rol. Un personaj intr-un cadru vulnerabil, in altul aproape feroce, dar mereu uman, cu toate nuantele de gri pe care le implica asta. Tony Leung face, in opinia mea, unul dintre daca nu cel mai bun rol din cariera, si in cazul lui alegerea nu e una usoara. Personajul sau este un amestec ciudat (sau din contra, date fiind circumstantele, firesc) de timiditate, tandrete, cruzime si pasiune, dublat de un extrem de acut simt de autoconservare. Jocul lui are ceva din cel al lui Marlon Brando, in Ultimul tango la Paris, in special in scenele de amor, si, cum bine a remarcat cineva, este prima oara cand un actor asiatic apare intr-o ipostaza atat de explicit sexuala, si dominanta pe deasupra.

Revenind la aceste scene, regia este de exceptie (si am vazut destule scene proaste ca sa vad diferenta): intensitatea luminii este perfect aleasa si dirijata asupra actorilor, ritmul, miscarile, micile detalii pe care Ang Lee le suprinde (cum ar fi actul de sfasiere a lenjeriei intime care se impotmoleste in micile inchizatori - ce femeie, sau mai bine zis, ce barbat nu cunoaste acest dulce cosmar? :) ) totul este gandit pana la ultimul detaliu si totul are o semnificatie.

Cu regretul ca timpul nu mi-a permis o recenzie mai amanuntita (si mai buna), si cu speranta ca o sa descoperiti un film care sa va placa, semnez de la revedere pana data viitoare, cand tot de cinematografia chineza vreau sa ne ocupam. Care scot pana si trailere bune, luati de vedeti:
 


Gasiti si un interviu cu regizorul Ang Lee despre film aici, daca nu v-am plictisit eu deja, si ar fi pacat. :)

Assia poate sa castige Nobelul

      Am vazut nominalizarile pentru Nobelul pentru literatura si mi-e greu sa ma decid asupra vreuneia dintre ele. Eu as prefera-o pe algerianca Assia Djebar, o prezenta exotica si totodata ceva mai noua in lumea literara mondiala de calitate. Les Impatients mi-a placut prin perpendicularitatea ideilor, exprimate intr-o lume dominata de dictatura masculinitatii. Este si regizor de film, dovedind o subtilitate nemaipomenita in reliefarea sentimentelor personajelor sale (cel putin asa spune presa franceza). Este foarte cunoscuta in Franta, pentru ca traieste la Paris si a castigat cateva premii importante ale literaturii mondiale. Dupa ce a fost acceptata in Academia Franceza, multa lume a spus ca singurul premiu care i-ar lipsi este Premiul Nobel. Odata si odata tot il va castiga. Sa vedem daca va fi anul asta !

     Care sunt contracandidatii Assiei ? Pai, in primul rand favoritul gazdelor, apreciat si la casele de pariuri cu o cota de 2:1, Tomas Tranströmer. Din pacate pentru el, din 1996 nu s-a mai acordat Nobelul pentru un poet, asa cum este Transtromer. Un alt favorit este Amos Oz, israelianul fiind preferat si de Nicolae Manolescu. Sa nu-i uit nici pe Philip Roth, Joyce Carol Oates sau Mario Vargas Llosa. Mediul literar balcanic a vehiculat alte cateva optiuni de calitate, precum Milan Kundera si Sulman Rushdie. Nici romanii nostri nu s-au lasat mai prejos si il plaseaza pe Mircea Cartarescu drept un pretendent la trofeu. Prefaer sa apreciez propunerea ca pe o gluma.

     Astept si parerile voastre !

De ce ne-ar pasa de Brancusi...

Nu are rost sa ma revolt( a nu stiu cata oara) in legatura cu incapacitatea noastra de a ne recunoaste, pretui si promova valorile.

Voi incerca sa redau simplist un sentiment de mandrie, poate umbrit de mahnirea de a nu fi in stare sa definim valoarea, care m-a incercat atunci cand am vizitat atelierul lui Brancusi, de langa Centrul Pompidou din Paris.

Chez Brancozi( caci asa pronunta francezii, considerandu-l de al lor) este un loc primitor dar in care te simti totusi mic si umil in fata maretiei operelor inaltatoare, a perfectiunii formelor.

Brancusi…

S-a nascut in Romania, la sfarsit de secol XIX( 1876) dar \si ajunge la Paris in 1904. Incepand cu 1928, va locui si crea in atelierul situat in al XV-lea arondisment al Parisului.

Acesta este atelierul pe care in incredinteaza, alaturi de opere, mobilier, aparatul lui foto…cu burduf, statului francez in 1956. Singura conditie era angajamentul muzeului National de arta Moderna de a-l reconstrui.

Cel care s-a ocupat de reconstructie si de redarea originalitatii spatiului a fost Renzo Piano, care a reusit sa transmita unitatea creata de Brancusi in operele sale ( Renzo Piano ne vise pas a faire œuvre d’ethnologue en recomposant dans les moindres détails la configuration du lieu , mais à transmettre l ¨unité créé par Brancusi entre ses sculptures dans l¨ espace de l¨atelier , www .centrepompidou.fr)

Datorita acestor oameni care au inteles si apreciat creatiile lui Brancusi, putem sa admiram franturi din ce a insemnat etapa precreatie a marilor opere. Doar vazand numeroasele incercari de a atinge sublimul prin Maiastra sau Mlle Pogany, vom privi mai atent sculpturile.

Sau poate vom privi nepasator(i) si vom face din nou un top al Marilor Romani in care unii, a caror nume nici nu merita pronuntat, vor privi de sus inspre Brancusi. Si cred ca in astfel de momente si eu as pronunta Brancozi !

Un salut din vechea Troie...

      Rapidul nostru, al patimasilor suporteri rapidisti si al iubitorilor de fotbal-spectacol, nu moare cand vor "cainii"...Renaste de fiecare data, cu fiecare bara lovita si cu fiecare meci de infarct, cu fiecare suferinta de dupa o disputa pierduta in minutul 90, sau dupa fiecare bricheta aruncata aiurea, pe langa un arbitru mult prea fricos...Renaste dupa fiecare criza economica, dupa fiecare sezon ratat, dupa fiecare experiment managerial...Pentru ca Rapidul e mai uman decat toate celalalte echipe, cu o evolutie precum viata, niciodata un drum lin, dar totodata Rapidul nostru are ceva magic, o aroma braziliana in joc, terenul din Giulesti parca ar vraji picioarele jucatorilor, mereu manati de o forta supraumana sa incerce un dribbling, un sut de efect sau o pasa cu calcaiul...Vorba aia, mai bine o bara frumoasa, decat un gol urat...

      Rapidul traieste inca in epoca romantica a fotbalului, cu toate ca resimte deseori rigorile capitalismului, atat de prezent in fotbalul modern...Trofeele, motivul pentru care multe echipe isi dedica un intreg sezon, daca nu o istorie intreaga, sunt pentru Rapid un element secundar, o recompensa modica, adevarata satisfactie venind din aplauzele atat de pretentiosului public de pe Giulesti...Nu conteaza divizia, Rapidul sa fie Rapid! Si spiritul fotbalului-spectacol va chinui mereu Giulestiul...Toti in atac, uitand de aparare! Si acum ca Rapidul pare as fi regasit pofta de spectacol, cine stie ce-o iesi? Un vesnic loc 2, cu titlu pierdut la mustata? Un loc 6, 7? O cupa? Nu mai conteaza, Rapidul a redevenit in sfarsit...Rapid, Rapidul lui Dan Coe, a lui Manea, a lui Bazil Marian si Baratky, a lui Nicky Dumitriu si Daniel Niculae, de ce nu si al lui Alexandru Ionita?

    Rabdare si tutun, dragi suporteri rapidisti...ca-ntotdeauna! Un salut din vechea Troie pentru Dan Coe...Ahoe!!

cREAtiv

       Creativ este unul dintre cuvintele care imi vin in minte cand rotesc numele lui Chris Rea. E un muzician longeviv, teribil de simpatic, cu o voce dementiala. Versurile mi se par atat de simple, incat ma intreb cum de nu s-au gandit altii la ele inainte de Chris. Basul lui Rea a facut ca drumul catre Iad sa nu mai para diabolic de greu si m-a facut sa intru in fiecare locatie care avea numele de "Blue Cafe", poate ...poate...regasesc undeva atmosfera creata de muzica lui. Va veni in Bucuresti la 6 februarie 2010 si va concerta in Sala Palatului. Dar nu asta este motivul pentru care scriu cateva randuri despre Rea.

Am decis sa-mi exprim cateva idei despre el pentru ca a ajuns deja la 3 decenii de carieră si va lansa o selecţie a celor mai cunoscute piese din repertoriul său, reunite în albumul „Still So Far To Go”, care va marca şi începutul turneului european, în cadrul căruia artistul va concerta pentru prima dată şi lanoi in tara. Ma intrebam cand o sa se intample evenimentul sau daca o macar o sa aiba loc. Iata ca s-a produs si sper sa fiu acolo... Cu o inghetata marca Rea !

Umberto Eco vrea un bar la Luvru

Scriitorul italian Uberto Eco, invitat al muzeului Luvru pentru a organiza o serie de evenimente culturale, consideră că pentru a proteja operele de artă ar trebui generalizate copiile, că fiecare muzeu ar trebui să aibă un bar şi că respiraţia vizitatorilor este cea care deteriorează tablourile, potrivit NewsIn.

"Mijloacele tehnice sunt atât de avansate încât se poate înlocui chiar şi Giocconda, fără ca nici măcar specialiştii să remarce", consideră scriitorul

După Robert Badinter, Toni Morrison, Anselm Kiefer şi Pierre Boulez, scriitorul italian Umberto Eco are acum mână liberă pentru a realiza o toamnă culturală la Luvru, timp de o lună şi jumătate, din 2 noiembrie.

"Prima mea vizită la Louvre a fost în 1952. Atunci nu se călătorea cu uşurinţă şi a trebuit să aştept 20 de ani pentru a ieşi din ţara mea". Apoi, la fel ca în marile muzee din lume, a fost de foarte multe ori. Reţeta sa pentru a evita indigestia? "Nu trebuie să stai într-un muzeu mai mult de o jumătate de oră. Dar de fiecare dată, pentru a vedea o singură operă", susţine Eco.

"Am avut privilegiul să mă plimb noaptea în Luvru, când Francois Mitterand şi Elie Wiesel au creat Academia universală de cultură. Găseam, în anumite seri, cenaclul care cuprindea mai mulţi laureaţi ai premiului Nobel pentru reuniuni în sălile administaţiei. La acea oră, atmosfera şi perspectivele galeriei sunt cu adevărat impresionante. M-am plimbat de asemenea şi în subsoluri şi am avut un sentiment parcă scos din Codul lui Da Vinci", a povestit Umberto Eco.