marți, septembrie 29, 2009

Capitalismul, amorul meu acru!

E din ce in ce mai greu...sa te descurci cu banii, cu volumul de munca exorbitant de mare, in comparatie cu salariul primit. Traiesti mereu cu gandul ca ai datorii de achitat la diverse persoane, ca ai facturi restante si planuri de vis pe care cu greu le vei mai putea implini. Scoala cu greu ti-o mai poti duce la capat, e drept, poate si dintr-o delasare venita din sictirul care te cuprinde din tot ceea ce vezi in fiecare zi...
E greu sa fii student-muncitor intr-o capitala europeana (?!)...Iubesc sa fiu liber, sa am de unde alege, sa ma pot informa si sa pot sa cunosc oameni si locuri noi...Asta iubesc la capitalism, liberalismul...Dar totodata, e greu sa nu remarci cat de subjugata este viata noastra altor "valori" ale capitalismului...
BANI, BANI si iar BANI! A ajuns si fericirea in cuplu sa fie conditionata de bani, visele se "cumpara", datoriile pot duce la crime si sinucideri, un copil a ajuns sa fie considerat o povara financiara...Toate astea intr-o viata de om...Se pune problema cat/pana cand poti sa traiesti cu asemenea griji pe cap, inima, corp si suflet...Evident, mult mai putin decat traiau stramosii nostri...Poluarea, da, e nociva, ne face sa traim mai putin, dar STRESUL este cu adevarat boala mondiala..Stresul duce la cancer, la deprimari in masa, STRESUL e BOALA CAPITALISMULUI...Of, capitalism, amorul meu acru!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu