Rapidul nostru, al patimasilor suporteri rapidisti si al iubitorilor de fotbal-spectacol, nu moare cand vor "cainii"...Renaste de fiecare data, cu fiecare bara lovita si cu fiecare meci de infarct, cu fiecare suferinta de dupa o disputa pierduta in minutul 90, sau dupa fiecare bricheta aruncata aiurea, pe langa un arbitru mult prea fricos...Renaste dupa fiecare criza economica, dupa fiecare sezon ratat, dupa fiecare experiment managerial...Pentru ca Rapidul e mai uman decat toate celalalte echipe, cu o evolutie precum viata, niciodata un drum lin, dar totodata Rapidul nostru are ceva magic, o aroma braziliana in joc, terenul din Giulesti parca ar vraji picioarele jucatorilor, mereu manati de o forta supraumana sa incerce un dribbling, un sut de efect sau o pasa cu calcaiul...Vorba aia, mai bine o bara frumoasa, decat un gol urat...
Rapidul traieste inca in epoca romantica a fotbalului, cu toate ca resimte deseori rigorile capitalismului, atat de prezent in fotbalul modern...Trofeele, motivul pentru care multe echipe isi dedica un intreg sezon, daca nu o istorie intreaga, sunt pentru Rapid un element secundar, o recompensa modica, adevarata satisfactie venind din aplauzele atat de pretentiosului public de pe Giulesti...Nu conteaza divizia, Rapidul sa fie Rapid! Si spiritul fotbalului-spectacol va chinui mereu Giulestiul...Toti in atac, uitand de aparare! Si acum ca Rapidul pare as fi regasit pofta de spectacol, cine stie ce-o iesi? Un vesnic loc 2, cu titlu pierdut la mustata? Un loc 6, 7? O cupa? Nu mai conteaza, Rapidul a redevenit in sfarsit...Rapid, Rapidul lui Dan Coe, a lui Manea, a lui Bazil Marian si Baratky, a lui Nicky Dumitriu si Daniel Niculae, de ce nu si al lui Alexandru Ionita?
Rabdare si tutun, dragi suporteri rapidisti...ca-ntotdeauna! Un salut din vechea Troie pentru Dan Coe...Ahoe!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu