Sunt intr-o tara in care multi ar vrea sa traiasca. Pentru ca muncesti cu pasiune, primesti bani suficienti cat sa nu iti faci probleme pentru mancare, facturi, haine, etc. Iti permiti vacante de iarna si vara, ai un sistem social care chiar functioneaza. Te simti asigurat financiar si chiar ai timp sa te gandesti la ecologie, la surse de energie alternativa, la binele planetei.
Oricat de frumos ar fi, sunt momente cand ti se face un dor teribil de Romania, cu bune si rele. De cainii maidanezi( nu am mai vazut un catel de secole), de fructe si legume care chiar au gust, de noptile albe alaturi de prieteni sau de vecinul foarte dragut, care tocmai s-a mutat alaturi.
Si cand ti se face dor? Mai ales cand incerci sa ajungi la un amic, te ratacesti, il suni pe altul, nu raspunde, incerci la altcineva- e in club. Si strazile sunt pustii si habar nu ai unde esti. Stii ca te-ai ratacit, incerci sa intrebi unde dracu e strada principala, iar tipul se uita la tine cu ochi mirati- nu vorbeste engleza.
Incepe sa ploua. Din ce in ce mai tare. E vant, abia stai pe bicicleta. Farul din fata nu iti merge. Nu vezi nimic.
O iei la stanga..sau era la dreapta? Te intorci. In fata, la dreapta. Unde sunt? Si tot ploua, esti ud, mainile ti-au inghetat pe ghidon.
Iti vine sa o iei la sanatoasa..desi nu stii incotro este. Te iei dupa alta bicicleta galbena, poate vei iesi la lumina.
Esti ud si ploaia se opreste. Unde e toata lumea cand ai nevoie de ea?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu