Crime, violuri, razboaie, foamete, saracie, supraexpunere a nudului (ca sa nu ii spunem pornografie), tembelism, suprapoliticianism, ateism....Gata! Dumnezeu s-a gandit intr-o zi sa rupa tacerea bimilenara, si sa impuna noi reguli pe Pamant. Cea mai importanta dintre ele: fiecare om sa stabileasca, atunci cand ajunge la varsta de 25 de ani, cand vrea sa moara, data exacta si ora. Dupa moarte, omul va fi judecat pentru faptele sale de pana atunci. Cel care se sinucide, caci liberul-arbitru ramane in picioare, se va duce, ca si pana acum, in Iad. Cel grav bolnav poate primi eutanasierea sa, adica moartea mai grabnica decat era cazul, daca face mai inainte o cerere catre Inaltul Dispecerat (Posta dumnezeiasca). Astfel, anunturi in ziare, de genul: "Maine, 27 octombrie 2076, ora 20:00, va invit sa asistati la transcederea mea din lumea lumeasca in cea cereasca. Cei care doresc sa-mi adreseze un ultim cuvant, sau un omagiu, sunt rugati sa vina mai devreme, la dineul de adio, de la Trattoria Il Diavolo, incepand cu ora 18. Va multumesc. Astept si cadouri de adio, care vor fi donate intru salvarea sufletului meu." Relatiile inter-umane incep sa fie mai pasnice, religia este una singura, o mixtura intre toate cele prezente, iubirea inter-rasiala este in floare. Oamenii se hranesc reciproc, caci nu-si pot strica mantuirea..Cita de deus, in final implinita!
Dumnezeu este in culmea fericiri: "Iata, omul, in sfarsit a revenit la gradul de supusenie pe care mi-l doream. Nimic nu mai poate perturba Universul!". Dar omul, cu mintea sa mereu nelinistita ( sa fie oare nelinistea un element diavolesc?) incepe sa se gandeasca la o modalitate de a schimba din nou legile, si cere sa traiasca din ce in ce mai mult (pentru ca Dumnezeu nu impusese o limita de varsta), se inmulteste neincetat, de ajung marile sa fie locuite pe de-a-ntregul, sursele de hrane se imputineaza, foamea reapare, razboaiele asemeni, iar rasele (daca exista intr-adevar acest concept) incep iarasi a fi egoiste, a se separa intre ele. Dumnezeu cu amaraciune: "Ce solutie sa mai am pentru acesti oameni nesabuiti?! Ce sa le mai fac...Gandesc prea mult....Cum? Ce am zis...GANDESC PREA MULT?!...OOO, DA, iata solutia, sa nu mai fie CUVANTUL, sa nu mai fie GANDUL! Cel putin o perioada, pana remediez aceasta masinarie prea complexa si pentru mine...Poate mai complexa decat gandirea...". Si a fost liniste, si lumea a uitat cum sa se inmulteasca, cum sa se hraneasca, cum sa iubeasca/urasca, a uitat...tot....Si a fost liniste...Dar pana cand?! Uitarea e trecatoare...Aminteste-ti ca ai uitat....
PRETUIESTE GANDIREA!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu