„Niște fiare !... Niște fiare vor !”, îmi zice X. Prin fața casei tocmai a trecut un țigan cu o căruță, în care aduna fiare vechi, ruginite și nefolositoare pentru săteni. Nu înțelesesm ce striga țiganul și X m-a lămurit. În mediul rural un asemenea episod a devenit laitmotiv. Cam în fiecare sfârșit de săptămână există câte un personaj, țigan sau român (de data asta era un țigan) care vine în sat să strângă fiarele vechi. Locuitorii le oferă, iar primitorii le vând la diverse centre de reciclare. Ecologie involuntară aș spune.
Stau și mă gândesc la faptul că în Occident există mii de firme specializate în colectare și reciclare de toate felurile. La noi, fiarele vechi sau cartonul sunt strânse de nevoiași, de oameni care nu au un alt venit și au găsit o ocupație. Este în același timp un serviciu atât de util încât nu ne dăm seama. O practică atât de umilă ne salvează de derizoriu. Eu i-am numit ECOLOGIȘTII DE OCAZIE, iar mulți prieteni de-ai mei se amuză de această titulatură. Dar până la urmă, asta este. Se reliefează ca o meserie nomadă, dar în același timp este extrem de lăudabilă și pilduitoare.
E dramatic să privim pozitiv acest aspect. E jenant că doar acești oameni ajută într-o proporție atât de mare la ecologizare. ...Fiarele educă spiritul (înțelegeți ce vreți de aici) !
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Mie mi se pare jenant articolul. Exista destule asociatii ecologiste care fac lucrul asta. Poate n-ai auzit tu de ele fiindca nu te informezi. Informatia inseamna putere si tu pari a fi in opozitie !
RăspundețiȘtergere