Surescitarea politicienilor si a jurnalistilor care discută zilnic despre puhoiul de crize care curge pe Dâmbovița mă face să schimb imediat pe MTV la South Park. Nici acolo nu am parte de un scenariu care să se încadreze în limitele normalului, dar măcar știu că e vorba de ficțiune. Rămân trândav și visător pe canapea în speranța că măcar la ora 1 noaptea n-o să mai am parte de tărăboiul cvasipolitic al României. Peristasul conflictual de zilele acestea mă duce cu gândul la bătăilepe care le vedeam în Parlamentul singaporez sau în cel din Republica Democratică Congo.
L-aș vedea pe Traian Băsescu luându-se la trântă cu liderul de la Kinshasa, Joseph Kabila, un adversar obișnuit cu răzbiul de guerilla din Zimbabwe, Congo sau Angola. Președintele României parcă trăiește cu mirosul de praf de pușcă în piele, iar reacțiile sale mi s-ar fi părut normale cel mai curând în epoca modernă, o eră a comploturilor și crimelor pentru tron. Politica și discursul lui sunt violente și categorice, dar nu cred că asta ajută România în timp de criză. De fapt, nu știu ce gest al vreunui politician român ajută această țară.
Rețeta succesului într-un asemenea mediu nu duce nicidecum cu gândul la calm, clarviziune, ordine sau orice alt termen ar putea să descrie o situație de normalitate în sistemul politic. Paroxismul continuă !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu